învăluitor

română

Etimologie

Din a învălui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.lu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învăluitor
Singular Plural
Masculin învăluitor învăluitori
Feminin învăluitoare învăluitoare
Neutru învăluitor învăluitoare
  1. care înfășoară, învelește, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părțile.
  2. (mil.) care încercuiește, care împresoară inamicul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.