învârteji

română

Etimologie

Din în + vârtej.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨr.te'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
învârteji
Infinitiv a învârteji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 învârtejesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să învârtejească
Participiu învârtejit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura.
  2. (v.refl.) a se întoarce (grabnic) din drum.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.