întrebat
română
Etimologie
Din verbul a (se) întreba.
Pronunție
- AFI: /ɨn.treˈbat/
Substantiv
| Declinarea substantivului întrebat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întrebat | întrebaturi |
| Articulat | întrebatul | întrebaturile |
| Genitiv-Dativ | întrebatului | întrebaturilor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Cuvinte apropiate
- întreba
- întrebăciune
- întrebător
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului întrebat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | întrebat | întrebați |
| Feminin | întrebată | întrebate |
| Neutru | întrebat | întrebate |
- căruia i s-a pus o întrebare.
- căruia i s-a cerut sfatul.
- căruia i s-a cerut voie.
- căruia i s-a cerut socoteală.
- căruia i s-au cerut informații, vești, lămuriri.
- căutat.
- (despre un elev, student etc.) căruia i s-au pus întrebări pentru a-i fi evaluat nivelul cunoștințelor.
- (despre o marfă) solicitat.
Sinonime
- 1: chestionat
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din întreba.
Verb
- forma de participiu trecut pentru întreba.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.