întrebare

română

Etimologie

Din a întreba.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întrebare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întrebare întrebări
Articulat întrebarea întrebările
Genitiv-Dativ întrebării întrebărilor
Vocativ întrebare întrebărilor
  1. acțiunea de a (se) întreba.
  2. problemă, chestiune.
  3. îndoială, incertitudine.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.