însurățel

română

Etimologie

Din însurat + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su.rə'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
însurățel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însurățel însurăței
Articulat însurățelul însurățeii
Genitiv-Dativ însurățelului însurățeilor
Vocativ însurățelule însurățeilor
  1. bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.