înseninare
română
Etimologie
Din a însenina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.se.ni'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înseninare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înseninare | înseninări |
| Articulat | înseninarea | înseninările |
| Genitiv-Dativ | înseninării | înseninărilor |
| Vocativ | înseninare | înseninărilor |
- faptul de a (se) însenina; (fig.) bună dispoziție; veselie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.