înlănțui

română

Etimologie

Din în- + lanț + sufixul -ui (după franceză enchaîner).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.lən.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
înlănțui
Infinitiv a înlănțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înlănțuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înlănțuiască
Participiu înlănțuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune, a lega în lanțuri; a încătușa.
  2. (v.tranz.) a cuprinde pe cineva (cu brațele). îmbrățișa.
  3. (v.tranz.) (fig.) a captiva, a subjuga, a încânta, a fermeca.
  4. (v.tranz.) a așeza în rând, a lega unul de altul, a coordona, a împreuna (în mod logic).
  5. (v.refl.) a urma unul după altul (în șir neîntrerupt).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.