înjunghietură

română

Etimologie

Din a înjunghia + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʒun.gi.e'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înjunghietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înjunghietură înjunghieturi
Articulat înjunghietura înjunghieturile
Genitiv-Dativ înjunghieturii înjunghieturilor
Vocativ înjunghietură înjunghieturilor
  1. senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi.
  2. rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fost înfiptă lama cu care s-a înjunghiat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.