înjunghia

română

Etimologie

Din în- + junghi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʒun.gi'a/


Verb


Conjugarea verbului
înjunghia
Infinitiv a înjunghia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 înjunghii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să înjunghie
Participiu înjunghiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; (spec.) a tăia, a ucide un animal.
    S-au înjunghiat la beție.
  2. (v.tranz.) (la pers. 3) a simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.