înfrățire

română

Etimologie

Din a înfrăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frə'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfrățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfrățire înfrățiri
Articulat înfrățirea înfrățirile
Genitiv-Dativ înfrățirii înfrățirilor
Vocativ înfrățire înfrățirilor
  1. acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare.
  2. formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.