înecăciune

română

Etimologie

Din a îneca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înecăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înecăciune înecăciuni
Articulat înecăciunea înecăciunile
Genitiv-Dativ înecăciunii înecăciunilor
Vocativ înecăciune înecăciunilor
  1. greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf.
  2. (rar) înec.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.