înec

Vezi și : -inec

română

Etimologie

Din verbul a îneca (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨˈnek/


Substantiv


Declinarea substantivului
înec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înec înecuri
Articulat înecul înecurile
Genitiv-Dativ înecului înecurilor
Vocativ înecule înecurilor
  1. moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune.
  2. revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi.


Traduceri

Etimologie

Din îneca.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru îneca.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru îneca.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.