îndatora

română

Variante

Etimologie

Din în- + dator.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.da.to'ra/


Verb


Conjugarea verbului
îndatora
Infinitiv a îndatora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îndatorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îndatoreze
Participiu îndatorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obliga, a impune ca o datorie.
  2. (v.tranz.) a obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
  3. (v.refl.) a face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii.
  4. (v.tranz.) a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.