încurela

română

Etimologie

Din în- + curele (pluralul lui curea).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.re'la/


Verb


Conjugarea verbului
încurela
Infinitiv a încurela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 încurelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să încureleze
Participiu încurelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (pop.) a prinde în curele.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.