împătimire
română
Etimologie
Din a împătimi.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə.ti'mi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului împătimire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împătimire | împătimiri |
| Articulat | împătimirea | împătimirile |
| Genitiv-Dativ | împătimirii | împătimirilor |
| Vocativ | împătimire | împătimirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.