împărțeală

română

Etimologie

Din a împărți + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pər'ʦe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
împărțeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împărțeală împărțeli
Articulat împărțeala împărțelile
Genitiv-Dativ împărțelii împărțelilor
Vocativ împărțeală împărțelilor
  1. faptul de a împărți ceva.
  2. (spec.) (jur.) împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.