îmbutelia

română

Etimologie

După franceză embouteiller.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.te.li'a/


Verb


Conjugarea verbului
îmbutelia
Infinitiv a îmbutelia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 îmbuteliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să îmbutelieze
Participiu îmbuteliat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.