îmbălătură

română

Etimologie

Din a îmbăla + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bə.lə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbălătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbălătură îmbălături
Articulat îmbălătura îmbălăturile
Genitiv-Dativ îmbălăturii îmbălăturilor
Vocativ îmbălătură îmbălăturilor
  1. faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă.
  2. (fig.) ocară, înjurătură, vulgaritate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.