épaule

Vezi și : epaule, épaulé, êpaule, êpaûle

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie espaule, care provine din franceză veche espalle < latină populară *spatla, din latină târzie spathula, diminutiv al lui spatha („spată”) (de unde vine cuvântul francez épée). Este dublet al lui spatule.

Pronunție

  • AFI: /e.pol/
  •  Audiofișier


Substantiv

épaule f., épaules pl.

  1. (anat.) umăr

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

  • scapulaire

Omofone

Locuțiuni

Etimologie

Din épauler.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru épauler.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru épauler.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru épauler.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru épauler.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru épauler.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.