Rondelul înălțimilor

În mansarda lui mereu
Sărăcia e stăpână. --
Geniu-și reazemă pe-o mână
Fruntea lui de tânăr zeu.

Zilnic soarta și-o amână,
Zilnic duce-al vieții greu. --
În mansarda lui mereu
Sărăcia e stăpână.

Dar prea mult nu este până
Va urca în empireu...
Se și crede-n Eliseu,
Și el stă de-o săptămână
În mansarda lui mereu.


Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.