Dor zadarnic

E umed cimbrul pe colină,
Măceșii par o florărie,
Sorgintea râde cristalină, --
Ești tu, ești tu, copilărie!

Din roze ceruri ciocârlia
Zvonește cântece semețe,
Domnește-n toate veselia, --
Înapoi venit-ai, tinerețe!

Dar ce e vis, e o nălucă...
Rămân cu trista mea nevroză,
Cu dorul meu nespus de ducă,
Spre râul blond, spre ziua roză.


Acest articol este emis de la Wikisource. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.