Panteism
| Parte a seriei despre |
| Dumnezeu |
|---|
|
Concepții generale Concepții specifice Atribute Experiența și practicile Subiecte conexe Iisus Hristos · Filosofie · Religie · Ontologie |
Panteismul este o concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie și universul. Sau cum spunea Spinoza: Deus sive Natura („Dumnezeu sau Natura”, pentru Spinoza Dumnezeu fiind Natura).[1] În concepția panteistă se consideră că universul fizic trebuie înțeles ca o divinitate imanentă , încă în expansiune și creare, care există de la începutul timpurilor.[2] Termenul panteist desemnează pe cineva care susține că toate constituie o unitate, precum și că această unitate este divină, constând din Dumnezeu sau zeiță, manifestate atotcuprinzător.[3] Pe scurt, panteistul este un adept al panteismului.
Panteiști de seamă: Platon, Lao Tzu, Plotin, Schelling, Hegel, Giordano Bruno, Ioan Scotus Eriugena, Paul Tillich, Ralph Waldo Emerson, Leibniz, Walt Whitman, D.H. Lawrence, Jorge Luis Borges și bineînțeles Spinoza.[4]
Atât concepția panteistă cât și cea deistă au în comun crezul în existența divinității, respectiv a lui Dumnezeu, însă concepția panteistă susține că Dumnezeu este prezent în tot, identificându-se cu materia și universul, cu propriile sale creații, fiind schimbător și imperfect, spre deosebire de concepția deistă, care consideră că Dumnezeu a creat lumea, ulterior asistând impasibil la procesul de evoluție al acesteia.
Note
- ↑ Spinoza The Ethics Part I. Prop. IV. Cf. ibidem Preface.
- ↑ The New Oxford Dictionary of English, Oxford Clarendon Press, ISBN 978-0-19-861263-6
- ↑ Encyclopedia of Philosophy, ed. Paul Edwards, New York, Macmillan and Free Press, 1967, p.34
- ↑ Michael Levine, "Pantheism" The Stanford Encyclopedia of Philosophy (2007 Edition), Edward N. Zalta (ed.).