Hippolyte Taine

Hippolyte Taine
Date personale
Nume la naștereHippolyte Adolphe Taine
Născut[1][2][3][4][5]
Vouziers, Champagne-Ardenne, Franța[6]
Decedat (64 de ani)[1][7][3][4][5]
Quartier Notre-Dame-des-Champs⁠(d), Île-de-France, Franța[8][9][10]
ÎnmormântatMenthon-Saint-Bernard
Căsătorit cuThérèse Taine[*][[Thérèse Taine |​]]
Cetățenie Franța[11]
Ocupațiefilozof
istoric
scriitor
istoric de artă
critic literar[*]​
Locul desfășurării activitățiiParis (–)[12]
Limbi vorbitelimba franceză[2][13]
Activitate
Alte numeFrédéric-Thomas Graindorge[14] 
Alma materLycée Condorcet
École Normale Supérieure 
OrganizațieȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris
Universitatea Oxford
Școala Specială Militară de la Saint-Cyr 
Premiiconcours général[*][[concours général (annual French academic competition for 11th and 12th grade students)|​]] ()
Honorary doctor of the University of Oxford[*][[Honorary doctor of the University of Oxford |​]] ()
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ ()[15] 
Semnătură

Hippolyte Adolphe Taine (n. , Vouziers, Champagne-Ardenne, Franța – d. , Quartier Notre-Dame-des-Champs⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost un filozof și istoric francez.

Biografie

Provenind dintr-o familie, relativ înstărită, de fabricanți de pânză din departamentul Ardennes din Franța, Hippolyte Adolphe Taine și-a făcut studiile la Liceul Condorcet din Paris și apoi, începând din 1848 la Școala Normală Superioară din Paris fiind un student de excepție. A fost coleg de facultate, printre alții cu Francisque Sarcey și Edmond About. Fiind însă foarte încăpățănat, în 1851, când trebuie să absolve facultatea, a căzut, din cauza atitudinii sale, în prima sesiune, examenul de diplomă cu specializarea în filozofie.

Deși era de formație literară, Taine a adoptat ideile pozitiviste și scientiste care începeau să apară la acea epocă. După ce și-a susținut teza de doctorat despre fabulele lui La Fontaine, el publică, în 1855 prima sa lucrare de amploare Călătorie în Munții Pirinei (Voyage aux Pyrénées). În continuare, scrie numeroase articole cu subiecte din domeniul filozofiei, literaturii și istoriei pentru cele mai importante reviste științifice din Franța: Revue des Deux Mondes și Journal des Débats.

Angajându-se ca profesor la Nevers și la Poitiers, are o performanță nesatisfăcătoare și este transferat, în dizgrație, la Besançon. În aceste condiții, cere să i se acorde un concediu neplătit și, în 1863 publică ‘’Istoria literaturii engleze (Histoire de la littérature anglaise) în 5 volume. Succesul imens al acestei lucrări îi permite să se întrețină din scrierile sale. În plus, a fost numit profesor la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase (École Nationale Supérieure des Beaux-arts) și la Școala Specială Militară de la Saint-Cyr ( École spéciale militaire de Saint-Cyr). În 1871 este invitat să predea la Oxford. În 1878 este ales membru al Academiei Franceze.

Opere

  • De personis platonicis (1853)
  • La Fontaine et ses fables (La Fontaine și fabulele sale) (1853 et 1861)
  • Voyage aux eaux des Pyrénées (Călătorie în stațiunile balneare din Pirenei) (1855 et 1858)
  • Essai sur Tite-Live (Esseu despre Tit-Liviu (1856)
  • Les Philosophes classiques du XIXe siècle en France (1857 et 1868)
  • Essais de critique et d’histoire (1858 et 1882)
  • Histoire de la littérature anglaise (1864)
  • Philosophie de l’art (1865 et 1882)
  • Nouveaux essais de critique et d’histoire (1865 et 1901)
  • Voyage en Italie (1866)
  • Note sur Paris. Vie et opinions de M. Frédéric-Thomas Graindorge (1867)
  • De l’intelligence (Despre inteligență) ‘- 1870
  • Un séjour en France de 1792 à 1795. Lettres d’un témoin de la Révolution française, traduites de l’anglais (1872)
  • Notes sur l’Angleterre (1872)
  • Les origines de la France contemporaine :
    • L’ancien régime (1875)
    • La révolution : I – l’anarchie (1878)
    • La révolution : II – La conquête jacobine (1881)
    • La révolution : III – Le gouvernement révolutionnaire (1883)
    • Le régime moderne (1890-1893)
  • Derniers essais de critique et d’histoire (1894)
  • Carnets de voyage, notes sur la province (1863-1865 et 1897)
  • Etienne Mayran (1910), fragments
  • H. Taine, sa vie et sa correspondance (1903-1907)

Note

  1. 1 2 Hippolyte Taine, Roglo
  2. 1 2 Autoritatea BnF, accesat în
  3. 1 2 Hippolyte Taine, Internet Philosophy Ontology project, accesat în
  4. 1 2 Hippolyte Taine, SNAC, accesat în
  5. 1 2 Hippolyte Taine, GeneaStar
  6. ↑ „Hippolyte Taine”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  7. ↑ Hippolyte Taine, Discogs, accesat în
  8. ↑ ​]][[Categorie:Articole cu legături către elemente fără etichetă în limba română
  9. ↑ www.accademiadellescienze.it, accesat în
  10. ↑ „Hippolyte Taine”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  11. ↑ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
  12. ↑ RKDartists, accesat în
  13. ↑ CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ↑ Czech National Authority Database, accesat în
  15. ↑ Baza de date Léonore, accesat în

Bibliografie

  • Les écrivains célèbres, Tome III, le XIX et le XXe siècles, Éditions d’art Lucien Mazenod
  • Dirk Hoeges, Literatur und Evolution. Studien zur französischen Literaturkritik im 19. Jahrhundert. Taine - Brunetière - Hennequin - Guyau, Carl Winter Universitätsverlag, Heidelberg 1980. ISBN 3-533-02857-7
  • H.Taine, traducere Sorina Bercescu, Călătorie în Italia, București, Editura Sport - Turism, 1983;
  • H.Taine, traducere V.Demetrius, Despre Balzac și despre Stendhal: încercări de critică, București, Biblioteca pentru toți, s.a;
  • H.Taine, traducere Mihail Sadoveanu, Despre natura operei de artă, București, Minerva 1910;
  • H.Taine, traducere Mihail Sadoveanu, Despre producerea operei de artă, București, Cartea Românească, 1919;
  • H.Taine, traducere Constanța Tănăsescu, Filosofia artei, București, Meridiane,1991.

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.