Ciuperci comestibile

Ciuperci comestibile din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota care au pălărie și picior (a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze), există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase.

Nutriție și toxicitate

Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu Amanita rubescens cu o canelură tipică pe manșetă și Amanita pantherina cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor în cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea câteva soiuri trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de exemplu Amanita rubescens sau Boletus luridus - sin. Suillellus luridus), dacă sunt mâncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu Coprinopsis atramentaria, sin. Coprinus atramentarius dețin substanțe care pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare.[1][2]

Colectare

Ciupercile comestibile pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și în iarnă ca Flammulina velutipes care crește pe trunchiuri de foioase și conifere (octombrie-martie) sau Auricularia auricula-judae (sin. A. auricula, A. sambucina, Hirneola auricula), cunoscută din bucătăria asiatică ca Mu-Err, care se dezvoltă preferat pe scoarța socului bătrân (august-martie). Se spune, că „sezonul de ciuperci” începe cu luna august, durând până la sfârșitul lui octombrie, cea ce nu este corect. Nu numai că diferite specii nu cresc în aceste luni (ca de exemplu genul Morchella), mai mult formarea de corpuri fructifere depinde de un climat convenabil pentru apariția lor, ca de exemplu umiditate prin ploi calde și căldură suficientă. În caz de căldură uscată persistentă sau condiții de umezeală rece nu pot fi așteptate recolte.[3]

Se indică adesea, ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului ( la Amanita). Ciupercile se colectează în coșuri sau hârtie, de preferat să evitați pungi de plastic, din cauza umidității create în ele, în scurt timp ciupercile se pot altera si deveni impropriu consumului.[4][5]

Listă de bureți comestibili

Ordinul Agaricales

Genul Agaricus (șampinioni)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Agaricus abruptibulbus sin. Psalliota abruptibulbaMigdală de pământGustos.[6]Agaricus albolutescensȘampinion alb-gălbuiGustos.[7]Agaricus arvensis, sin. Psalliota arvensisCiupercă de câmp, șampinionul oilor, ciupercă de branișteFoarte gustos.[8]
Agaricus augustus, sin. Psalliota augustaȘampinion văratic, Șampinion uriaș de pădureFoarte gustos.[9]Agaricus bitorquis, sin. Psalliota bitorquisCiupercă (albă) termofilă, bulgăre de zăpadă, șampinion de pavajExcelent.[10]Agaricus campestrisȘampinion, ciupercă de bălegar, ciupercă de gunoiFoarte gustos.[11]
Agaricus comtulusNu este cunoscută.Gustos.[12]
Agaricus silvaticus sin. Psalliota silvatica
Șampinion de pădure, ciupercă de pădure
Foarte gustos.[13]
Agaricus silvicola sin. Psalliota silvicola
Ciupercă de pădure
Foarte gustos.[14]

Genul Amanita (bureți cu volvă cu sau fără bulb, amanită)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Foarte gustos, crud toxic.[15]
Amanita ceciliae sin. Amanita inaurata
Ciupercă cu teacă, ciupercă fără inel uriașă
Crud toxic, destul de gustos.[16]
Amanita citrina
Burete de lămâie
Crud toxic, de savoare scăzută, nerecomandat. Pericolul de a-l confunda în special cu forme letale de genul Amanita este mare.[17]
Amanita echinocephala
Amanită cu cap spinos, amanită solitară
Nu prea gustos, crud toxic, ușor de confundat cu specii mortale de genul Amanita.[18]|
Amanita excelsa
Buretele panterei fals
Comestibil, crud toxic, ușor de confundat cu periculoasa Amanita pantherina.[19]
Amanita fulva
Turtă roșie
Comestibil.[20]
Amanita ovoidea
Burete păros, agaric de zbor ovoid
Tânăr destul de gustos, crud toxic, ușor de confundat cu specii mortale de genul Amanita.[21]Gustos, crud toxic, ușor de confundat cu periculoasa Amanita pantherina.[22]
Amanita strobiliformis
Amanită solitară, ciupercă franjurată
Gustos, crud toxic și ușor de confundat cu specii toxice.[23]
Amanita vaginata
Ciupercă fără inel
Destul de gustos.[24]

Genul Armillaria (ghebe 1)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Foarte gustos nu de ingerat crud[25]
Armillaria ostoyae sin. Armillaria solidipes
ciupercă de miere, ciuperca uriașă
Gustos, nu de ingerat crud.[26]
Armillaria tabescens sin. Armillariella tabescens
Ghebă de vară, ghebă fără inel
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[27]

Genul Clitocybe (pâlnioare)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Clitocybe clavipes sin. Ampulloclitocybe clavipes
Pironul zânelor
Destul de gustos, dar otrăvitor împreună cu alcool.[28]
Clitocybe gibba sin. Infundibulicybe gibba
Pâlnioară cocoșată, pălăria popii, tolceraș
Gustos.[29]
Clitocybe nebularis sin. Lepista nebularis
Cenușăreasa, ciuperca cețurilor
Comestibilitate limitată.[30]
Clitocybe odora
Anasonul cenușăresei
Comestibil.[31][32]

Genul Cortinarius (ciuperci cu cortină, pâsloșei[33])

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Cortinarius allutus
Necunoscută.
Comestibil, destul de gustos, doar tânăr de ingerat.[34]
Cortinarius anomalus
Necunoscută.
Tânăr comestibil, de valoare scăzută.[35]
Cortinarius armillatus
Necunoscută.
Comestibil, dar de valoare culinară scăzută, doar tânăr de ingerat.[36].[37]
Cortinarius balaustinus
Necunoscută.
Comestibil, dar poate fi confundat ușor, datorită variabilității în culoare, cu soiuri otrăvitoare sau letale.[38]
Cortinarius balteatus
Buza vacii
Tânăr destul de gustos.[39]
Cortinarius caninus
Necunoscută.
Comestibil, bine gustos. Poate fi confundat foarte ușor cu soiuri otrăvitoare sau letale.[40]
Cortinarius caperatus sin. Rozites caperata
Ciupercă țigănească, văloasa țiganilor
Foarte gustos.[41]
Cortinarius claricolor
Necunoscută.
Comestibil, de calitate medie.[42]
Cortinarius collinitus sin. Cortinarius muscigenus
Burete mâzgos (bureți mâzgoși), ciuciuleți băloși.
Comestibil.[43]
Cortinarius crassus
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră.[44]
Cortinarius cumatilis
Necunoscută.
Foarte gustos.[45]
Cortinarius delibutus
Necunoscută.
Comestibil, destul de gustos.[46]
Cortinarius elatior
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră.[47]
Cortinarius elegantior
Necunoscută.
Comestibil, gustos, dar ușor de confundat cu specii nocive.[48]
Cortinarius glaucopus
Pâsloșel, purpuriu de păianjen
Comestibil, de calitate mediocră.[49]
Cortinarius livido-ochraceus
Necunoscută.
Comestibil, de calitate maximal mediocră.[50]
Cortinarius mucifluus
Necunoscută.
Comestibil, de calitate culinară foarte scăzută.[51]
Cortinarius mucosus
Necunoscută.
Comestibil, miros imperceptibil, gust blând, poate fi confundat cu specii nocive.[52]
Cortinarius multiformis
Necunoscută.
Gustos.[53]
Cortinarius odorifer
Necunoscută.
Comestibil, miros puternic de anason.[54]
Cortinarius percomis
Necunoscută.
Comestibil, dar de calitate scăzută.[55]
Cortinarius praestans
Ciuperca bufniței, Cortinaria uriașă
Foarte gustos.[56]
Cortinarius purpurascens sin. Cortinarius subpurpurascens
Necunoscută.
Comestibil, destul de gustos, dar ușor de confundat cu specii nocive.[57]
Cortinarius saginus
Necunoscută.
Comestibil, miros imperceptibil până ceva dulcișor, gust blând, poate fi confundat cu specii letale.[58][59]
Cortinarius salor
Necunoscută.
Comestibil, miros imperceptibil, gust blând, poate fi confundat cu specii nocive.[60]
Cortinarius stillatitius
Necunoscută.
Comestibil, dar nu prea gustos.[61]
Cortinarius talus
Necunoscută.
Comestibil, dar de calitate mai scăzută.[62]
Cortinarius triumphans
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră.[63]
Cortinarius varius
Hreanul pădurii
Gustos.[64]
Cortinarius violaceus
Bureți vineți
Comestibil.[65]

Genul Entoloma (pieptănuși)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Entoloma clypeatum sin. Rhodophyllus clypeatus
Scutul pieptănușului, bureți de prun
Gustos, dar poate fi confundat cu letala Inocybe erubescens.[66]
Entoloma bloxamii sin. Entoloma madidum
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră.[67]

Genul Gymnopus (ghebe 2)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Gymnopus dryophilus sin. Collybia dryophila
Stejăriță
Destul de gustos.[68]
Gymnopus fusipes sin. Collybia fusipes
Ghebă de stejar
Comestibil.[69]

Familia Hygrophoraceae

Genul Cuphophyllus (ciuperci higrofane, fungi preponderent saprofiți și micorizanți)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Cuphophyllus colemannianus sin. Hygrocybe colemanniana
Necunoscută.
Comestibil.[70]
Cuphophyllus fornicatus sin. Hygrocybe fornicata
Necunoscută.
Comestibil, dar fără valoare culinară.[71]
Cuphophyllus lacmus sin. Hygrocybe lacmus
Necunoscută.
Comestibil.[72]
Cuphophyllus pratensis sin. Hygrocybe pratensis
Ciuciuleni de iarbă
Foarte gustos.[73]
Cuphophyllus virgineus sin. Hygrocybe virginea
Ciupercă de omăt
Destul de gustos.[74]

Genul Hygrocybe (ciuperci higrofane, „zemoși”, fungi saprofiți)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Hygrocybe cantharellus
Necunoscută.
Comestibilă, fără valoare culinară.[75]
Hygrocybe ceracea
Necunoscută.
Comestibilă, fără valoare culinară.[76]
Hygrocybe chlorophana
Necunoscută.
Comestibilă.[77]
Hygrocybe coccinea sin. Hygrophorus coccineus
Căciula piticilor
Comestibilă.[78]
Hygrocybe intermedia
Necunoscută.
Comestibilă.[79]
Hygrocybe miniata sin. Hygrophorus miniatus
Ciupercă roșie pitică
Comestibilă.[80]
Hygrocybe punicea sin. Hygrophorus puniceus
Ciuperca vulpii
Destul de gustoasă.[81]
Hygrocybe spadicea
Necunoscută.
Comestibilă, de valoare culinară scăzută.[82]
Hygrocybe splendidissima
Necunoscută.
Comestibilă.[83]

Genul Hygrophorus denumiți în popor bureți „melcești”, mucoși, fungi micorizanți

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Hygrophorus agathosmus
Buretele melcului
Comestibil.[84]
Hygrophorus arbustivus
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră.[85]
Hygrophorus camarophyllus
Necunoscută.
Destul de gustos.[86]
Hygrophorus chrysodon
Necunoscută.
Comestibil, nu prea gustos.[87]
Hygrophorus cossus
Necunoscută.
Comestibil, dar de calitate inferioară din cauza mirosului și gustului.[88]
Hygrophorus discoideus
Necunoscută.
Destul de gustos.[89]
Hygrophorus eburneus
Burete melcesc
Comestibil.[90]
Hygrophorus erubescens
Necunoscută.
Destul de gustos, dar se dezvoltă și exemplare amare, necomestibile.[91]
Hygrophorus gliocyclus
Necunoscută.
Comestibil.[92]
Hygrophorus hypothejus
Necunoscută.
Gustos.[93]
Hygrophorus latitabundus
Necunoscută.
Gustos.[94]
Hygrophorus lucorum
Necunoscută.
Gustos.[95]
Hygrophorus marzuolus
Băloasă de martie, băloasă timpurie
Foarte gustos.[96]
Hygrophorus nemoreus
Necunoscută.
Comestibil.[97]
Hygrophorus olivaceoalbus
Necunoscută.
Destul de gustos.[98]
Hygrophorus penarius
Melcească
Comestibil, conservat destul de gustos.[99]
Hygrophorus pudorinus
Necunoscută.
Comestibil, dar de calitate inferioară din cauza mirosului și gustului.[100]
Hygrophorus pustulatus
Necunoscută.
Gustos.[101]
Hygrophorus queletii
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră.[102]
Hygrophorus speciosus
Necunoscută.
Comestibil.[103]

Genul Laccaria (pâlnioare viu colorate)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Laccaria amethystina
Amăgitoarea de ametist
Destul de gustos.[104]
Laccaria laccata
Pâlnie brumată
Destul de gustos.[105]
Laccaria maritima
Pâlnioara mării
Destul de gustos, dar foarte nisipos și rar.[106]
Laccaria proxima
Vârtejel
Destul de gustos.[107]

Genul Lepista (nicoreți)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lepista flaccida sin. Clitocybe flaccida, Clitocybe inversa
Trâmbița bradului, șeaua piticului, triftărele
Comestibil, probabil toxic consumat cu alcool.[108]
Lepista irina, sin. Tricholoma irina
Stânjenițe
Destul de gustos[109]Destul de gustos.[110]
Lepista personata, sin. Lepista saeva
Violete false, ciuperca vulpii, nicoreteGustos.[111]

Genul Lycoperdon (pufaie)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lycoperdon echinatum
Buretele aricilor
Tânăr comestibil.[112]
Lycoperdon excipuliforme sin. Lycoperdon saccatum
Ghioaga iepurilor
Tânăr gustos.[113]
Lycoperdon perlatum sin. Lycoperdon gemmatum
Cașul ciorii
Tânăr gustos.[114]
Lycoperdon pratense sin. Vascellum pratense
Pufoaie
Tânăr gustos.[115]
Lycoperdon pyriforme
Para (perele) cerbului, pufaiul comun, buretele cerbilor, oușoare, pere de cioată, brânza mâții
Tânăr gustos.[116]
Lycoperdon utriforme sin. Calvatia utriformis
Mingea de puf, buretele iepurilor
Tânăr gustos.[117]

Genul Macrolepiota (parasoli)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Macrolepiota excoriata sin. Lepiota excoriata
Ghebă de pășune
Bine gustos.[118]
Macrolepiota mastoidea sin. Lepiota mastoidea
Nană de pădure
Foarte gustos.[119]Foarte gustos, în special pregătit ca un șnițel.[120]
Macrolepiota rhacodes sin. Chloropyllum rhacodes, Lepiota rachodes
Burete șerpesc șofrăniu, pălăria șarpelui șofrăniu, ciupercă cu solzi
Foarte gustos.[121]

Genul Marasmius (bureciori)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Marasmius alliaceus sin. Mycetinis alliaceus
Usturoiași
Destul de gustos, ciupercă de condiment.[122]Foarte gustos, ușor de confundat cu letalele C. dealbata și rivulosa.[123]
Marasmius scorodonius sin. Mycetinis scorodonius
Cocârți
Foarte gustos, ciupercă de condiment.[124]

Genul Pleurotus (păstrăvi, ciuperci de copac)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Pleurotus cornucopiae
Burete cornet
Foarte gustos.[125]
Pleurotus eryngii
Păstrăvul scailor, ciupercă regală
Foarte gustos.[126][127]Foarte gustos.[128]
Pleurotus pulmonarius
Păstrav de vară, ciuperca fenix
Foarte gustos.[129]

Genul Tricholoma (bureți cavalerești)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Tricholoma argyraceum sin. Tricholoma inocybeoides, Tricholoma argyraceum var. inocybeoides
Necunoscută.
Comestibil, de valoare scăzută.[130]
Tricholoma atrosquamosum sin. Tricholoma squarrulosum
Necunoscută.
Destul de gustos.[131]
Tricholoma caligatum
Necunoscută.
Comestibil, la maturitate ceva amar, bun pentru conservare.[132]
Tricholoma cingulatum
Necunoscută.
Comestibil.[133]
Tricholoma colossus
Roșcovă (roșcove)
Destul de gustos.[134]
Tricholoma columbetta
Bureți porumbei, porumbiță, porumbițe
Gustos.[135]
Tricholoma fucatum
Necunoscută.
Comestibil, de valoare scăzută.[136]
Tricholoma gausapatum
Necunoscută.
Comestibil, destul de gustos.[137]
Tricholoma imbricatum
Necunoscută.
Comestibil, de valoare scăzută.[138]
Tricholoma orirubens
Nicoreți
Gustos.[139]
Tricholoma populinum
Ciuperca plopului
Comestibil, de valoare scăzută.[140]
Tricholoma portentosum
Necunoscută.
Foarte delicios.[141]
Tricholoma scalpturatum
Necunoscută.
Comestibil, dar de calitate scăzută.[142]
Tricholoma terreum
Ciuperca șoarecelui, ciupercă de culoarea pământului
Foarte gustos.[143]
Tricholomopsis rutilans sin. Tricholoma rutilans
Ciupercă roșie de brad, roșcovane
Comestibil, de valoare scăzută.[144]

Alte specii din ordinul Agaricales

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Agrocybe dura sin. Pholiota duraCiuperci de lanComestibil.[145]Agrocybe praecox sin. Pholiota praecoxBureciori de pășune, burete de imașComestibil.[146]Bovista plumbeaZburătoare cenușie, bășică cenușie sau pârhaițăTânăr gustos, dar ceva greu de preparat. [147]
Gustos, dar confundări cu bureții mortali Inocybe patrouillardii, Entoloma sinuatum.[148][149]
Calvatia gigantea, sin. Langermannia gigantea, Lycoperdon gigantea
Bășica porcului, bovista uriașă, ciuperca uriașă
Tânăr foarte gustos.[150]
Catathelasma imperiale
Tetină împărătească, giugan
Gustos.[151]
Clavaria fragilis, sin. Clavaria vermicularis
Degetele zânelor
Comestibilă, dar fără valoare culinară.[152]
Clavaria fumosa
Necunoscută.
Comestibilă, dar de calitate foarte scăzută.[153]
Clitopilus prunulus
Morăriță, nicorete
Foarte gustos, dar ușor de confundat cu specii toxice de genul Clitocybe, în special cu Clitocybe phyllophila.[154]
Coprinellus micaceus sin. Coprinus micaceus
Burete de mică, balegă strălucitoare, bureți de rouă
Tânăr comestibil, dar ingerat cu alcool destul de otrăvitor.[155]
Coprinopsis atramentaria sin. Coprinus atramentarius
Burete de cerneală, bureți nebuni, ciuperci crestate, poplence, umbra șarpelui etc.
Tânăr foarte gustos, dar ingerat cu alcool destul de otrăvitor.[156]
Coprinus comatus sin. Agaricus comatus
Burete cu perucă
Numai tânăr foarte gustos.[157]
Cystoderma amianthinum sin. Lepiota amianthina
Necunoscută.
Comestibil, dar de valoare scăzută, ușor de confundat cu specii letale ale genului Lepiota.[158]
Cystodermella cinnabarina, sin. Cystoderma cinnabarina, Lepiota cinnabarina
Necunoscută.
Comestibil, dar ușor de confundat cu specii letale ale genului Lepiota.[159]
Fistulina hepatica
Limba boului
Tânăr gustos.[160]
Flammula alnicola sin. Pholiota alnicola
Ghebe de arin
Comestibil.[161]Bine gustos.[162]
Hypholoma capnoides
Bureți de buturugă, pucioasa sântimbrului
Foarte gustos.[163]
Poate fi confundat ușor cu buretele letal Galerina marginata. Foarte gustos.[164]
Lacrymaria lacrymabunda, sin. Psathyrella velutina, Psathyrella lacrimabunda
Văduvă plângăcioasă
Comestibil.[165]
Leucoagaricus leucothites sin. Lepiota naucina
Ciupercă de miriște,burete alb al porumbeilor, bureți albineți
Destul de gustos.[166][167]
Leucocybe connata sin. Clitocybe connata, Lyophyllum connatum
Ciuciuleți de pământ
Gustos, condiționat comestibil.[168]
Lyophyllum decastes
Tufănițe, ciuperci mănunchiate
Gustos.[169]
Mycena pura
Mycena pura
Condiționat comestibil, în doze mai mari toxic.[170]
Oudemansiella mucida sin. Mucidula mucida
Ciupercă de porțelan, bureți mucoși
Comestibil.[171]
Panellus serotinus sin. Pleurotus serotinus, Sarcomyxa serotina
Păstrăv iernatic, bureți iernatici
Gustos, dar bătrân amar.[172]
Phaeolepiota aurea
Ciuperci aurii
Gustos, dar crud sau prea puțin fiert foarte toxic, conținând HCN.[173]
Pholiota squarrosa
Bureți solzoși
Comestibilitate restrânsă.[174]
Pluteus cervinus sin. Pluteus atricapillus
Ciuperca cerbilor
Comestibil.[175]
Pluteus salicinus
Păstrăv de salcie
Fiert comestibil, crud sau uscat otrăvitor, psihedelic.[176]
Psathyrella candolleana sin. Hypholoma candolleana
Bureți nebuni
Comestibil.[177]
Psathyrella piluliformis sin. Psathyrella hydrophila, Hypholoma hydrophila
Ciupercă umedă
Tânăr destul de gustos.[178]
Pseudoclitocybe cyathiformis sin. Clitocybe cyathiformis
Pâlnioară cafenie
Comestibil.[179]
Strobilurus esculentus sin. Collybia esculenta
Bureți de prund, pestriță
Foarte gustoși, dar mici.[180]
Stropharia aeruginosa
Burete șopârliță
Comestibil.[181]
Volvariella bombycina
Burete păros, opincuță
Gustos. Confuzie posibilă cu mortalele Amanita.[182]

Ordinul Auriculariales (ciuperci de copac gelatinoși)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Auricularia auricula-judae sin. Hirneola auricula
Urechea lui Iuda, burete de soc, ciupercă de lemn, urechi de lemn
Foarte interesant.[183]
Auricularia mesenterica
Drele (drelă, drea(h)lă)
Tânăr comestibil.[184]
Pseudohydnum gelatinosum sin. Tremellodon gelatinosus
Tremurici, urechiușe
Gustos, mâncat crud.[185]

Ordinul Boletales

Familia Boletaceae

Genul Boletus (hribi)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Foarte gustos.[186]
Boletus appendiculatus
Nitarcă, hrib regal, hrib înrădăcinat, hrib cu apendice
Foarte gustos.[187]Foarte gustos.[188]
Foarte gustos, crud toxic.[189]
Boletus fechtneri sin. Butyriboletus fechtneri
Hribul lui Fechtner
Foarte gustos.[190]
Boletus fragrans sin. Lanmaoa fragrans
Bureți popești
Foarte gustos.[191]
Boletus impolitus sin. Hemileccinum impolitum
Hrib bun, hrib de pin, ciupercă semi-albă, bolete galben
Foarte gustos.[192]
Boletus junquilleus
Mânătarcă galbenă
Gustos, crud toxic.[193]Gustos, crud toxic.[194]
Boletus pinicola sin. Boletus pinophilus
Hrib de pin, hribul pinului, mânătarcă
Foarte gustos.[195]
Boletus regius sin. Butyriboletus regius
Hrib domnesc, hrib regal
Foarte gustos.[196]Foarte gustos.[197]
Boletus speciosus
Nu este cunoscută.
Foarte gustos.[198]

Genul Leccinellum și Leccinum (o formă de hribi cu picior solzos)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Leccinellum crocipodium sin. Leccinum crocipodium
Necunoscută.
Destul de gustos.[199]
Leccinum aurantiacum
Hribă de plop, pâlnioară de plop, pitarcă portocalie
Foarte gustos.[200]
Leccinum duriusculum sin. Boletus duriusculus
Pitărcuță dură, pitarcă zgrunțuroasă, burete de plop
Foarte gustos.[201]
Leccinum holopus
Bolete fantomă, bolete alb
Destul de gustos.[202]
Leccinum melaneum
Necunoscută.
Destul de gustos, crud neprielnic.[203]Destul de gustos.[204]
Leccinum variicolor
Hrib negru
Gustos.[205]
Leccinum versipelle, sin. Leccinum testaceo-scabrum
Pitărcuță, roniță
Foarte gustos.[206]
Leccinum vulpinum
Burete vulpesc/bureți vulpești, hribă roșie.
Foarte gustos.[207]

Genul Rubroboletus (hribi)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Rubroboletus dupainii sin. Boletus dupainii
Necunoscută.
Gustos, crud toxic.[208]

Genul Suillus (o formă de hribi mai mici)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Suillus bovinus
Lumânărică, sfârcuri uscate
Comestibil.[209]
Suillus bresadolae
Hrib de zădiș
Destul de gustos.).[210]
Suillus cavipes sin. Boletinus cavipes
Pitoașcă cu picior gol
Destul de gustos.[211]
Suillus collinitus
Pitoașcă cu fără inel
Destul de gustos.[212]
Suillus flavidus
pitoașcă gălbuie, pitoașcă de turbărie
Comestibil.[213]
Suillus granulatus sin. Boletus circinatus
Pitoașcă
Gustos.[214]
Suillus grevillei
Untoasa cu inel, hribul zadei, burete elegant
Bine gustos.[215]
Suillus luteus
Turta vacii, văcuțe
Bine gustos.[216]
Suillus placidus
Necunoscută.
Destul de gustos.[217]
Suillus plorans
Necunoscută.
Destul de gustos.[218]
Suillus tridentinus
Necunoscută.
Comestibil.[219]
Suillus variegatus
Hrib de nisip, hrib văratic, hrib galben-brun
Gustos.[220]
Suillus viscidus
Pitoașcă lipicioasă sau cenușărese
Gustos.[221]

Genul Xerocomellus și Xerocomus (o formă de hribi mai mici)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Gustos.[222]
Xerocomellus rubellus sin. Hortiboletus rubellus, Xerocomus rubellus
Burete (bureți) de stejar
Gustos.[223]
Xerocomellus porosporus sin. Boletus porosporus, Xerocomus porosporus
Necunoscută.
Destul de gustos.[224]
Xerocomellus pruinatus sin. Boletus pruinatus, Xerocomus pruinatus
Mușchi de catifea, volant catifelat
Bine gustos.[225]
Xerocomus ferrugineus sin. Boletus ferrugineus,Xerocomus spadiceus
Hrib lânos
Gustos.[226]Gustos.[227]

Familia Gomphidiaceae

Genul Chroogomphus (băluști 1)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Chroogomphus rutilus sin. Gomphidius viscidus
Bălușcă purpurie
Destul de gustos.[228]
Chroogomphus helveticus sin. Gomphidius helveticus
Bălușcă purpurie
Comestibil, de calitate mediocră, poate fi confundat cu specii letale.[229]

Genul Gomphidius (băluști 2)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Gomphidius glutinosus
Bălușca molidului
Foarte gustos.[230]
Gomphidius maculatus
Necunoscută.Destul de gustos.[231]
Gomphidius roseus
Bălușcă rozalie
Destul de gustos.[232]

Alte specii din familia Boletaceae

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Aureoboletus moravicus sin. Xerocomus moravicus
Necunoscută
Foarte gustos.[233]
Buchwaldoboletus lignicola sin. Pulveroboletus lignicola
Hribul lemnului
Comestibil.[234]
Chalciporus piperatus sin. Boletus piperatus
Untoasă piperată
Comestibil.[235]
Chroogomphus rutilus sin. Gomphidius viscidus
Bălușcă purpurie
Gustos.[236]
Gomphidius glutinosus
Bălușca molidului
Gustos.[237]
Gomphidius roseus
Bălușcă rozalie
Gustos.[238]
Gyroporus castaneus sin. Boletus castaneus
Hrib castaniu
Foarte gustos.[239]
Gyroporus cyanescens sin. Boletus cyanescens
Hrib albastru, gresie
Bine gustos.[240]
Hygrophoropsis aurantiaca
Gălbior fals, gălbiori falși, burete portocaliu
Comestibil.[241]
Phylloporus pelletieri sin. Phylloporus rhodoxanthus
Hrib cu lame, filopor roz-galben
Gustos.[242]
Strobilomyces strobilaceus sin. Strobilomyces floccopus
Moșneagul pădurii
Tânăr comestibil.[243]
Tapinella atrotomentosa sin. Paxillus atrotomentosus
Porceasca
Comestibil.[244]
Tylopilus felleus var. alutarius
Fierea pădurii, variația comestibilă
Foarte gustos, dar ușor de confundat cu amara Fierea pădurii.[245]

Ordinul Cantharellales

Genul Cantharellus (gălbiori și surate)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Cantharellus amethysteus
Necunoscută.
Foarte gustos.[246]Foarte gustos.[247]
Cantharellus cinereus sin. Craterellus cinereus
Trâmbiță, trâmbițe
Foarte gustos.[248]
Cantharellus ferruginascens
Necunoscută.
Foarte gustos.[249]
Cantharellus friesii
Ciuciuleți portocalii
Foarte gustos.[250]
Cantharellus ianthinoxanthus
Necunoscută.
Foarte gustos.[251]
Cantharellus melanoxeros sin. Craterellus melanoxeros
Necunoscută.
Foarte gustos.[252]
Cantharellus pallens
Necunoscută.
Foarte gustos.[253]

Genul Craterellus (trâmbițe)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Craterellus cornucopioides sin. Cantharellus cornucopioides
Burete de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților, piticilor
Foarte gustos.[254]
Craterellus lutescens sin. Cantharellus lutescens
Brunișor, burete brunișor,
Foarte gustos.[255]
Craterellus sinuosus sin. Pseudocraterellus undulatus
Trompete mici
Foarte gustos.[256]
Craterellus tubaeformis sin. Cantharellus tubaeformis
Trompeta căprioarei, gălbiori iernatici
Foarte gustos.[257]

Genul Hydnum (flocoșei)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Bine gustos.[258]
Hydnum rufescens
Flocoșel roșiatic, piei de oaie fierbinte, arici roșu-galben
Bine gustos.[259]

Alte specii din familia Cantharellaceae

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Clavulina cinerea
Barba caprei cenușie
Destul de gustos.[260]
Clavulina coralloides sin. Clavaria cristata
Laba mâței, crețișoară sau burete creț
Gustos.[261]

Ordinul Gomphales (rămurele și măciuci/pilugele)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Clavariadelphus ligula sin. Clavaria ligula
Limba ursului
Tânăr comestibil, poate să fie amar.[262]
Clavariadelphus pistillaris sin. Clavaria pistillaris
Măciulia piticilor, pilugele, ciocănele, măciuci
Comestibil, poate să fie amar.[263]
Clavariadelphus truncatus sin. Clavaria truncata
Club coral, pilugele trunchiate
Gustos.[264]
Gomphus clavatus
Urechea porcului
Foarte gustos.[265]
Ramaria aurea sin. Clavaria aurea
Laba ursului, barba țapului, ciupercă aurie de coral
Bine gustos. Poate fi ușor confundată cu Ramaria formosa.[266]
Ramaria botrytis sin. Clavaria botrytis
Brânca ursului, bureți boierești, bureți crețoși, bureți cu tufa, pieptul găinii, rămurea
Foarte gustos.[267]
Ramaria flava sin. Clavaria flava
Barba țapului, burete creț, iarba mâței, piciorul ursului, togmăgei
Bine gustos.[268]
Ramaria flavescens
Necunoscută.
Tânăr comestibil, cu timpul din ce în ce mai amar. Ușor de confundat cu specii toxice.[269]
Ramaria flavobrunnescens
Necunoscută.
Foarte gustos, bătrân amar. Ușor de confundat cu specii toxice.[270]
Ramaria gracilis
Coada șopârlei
Tânăr comestibil, cu timpul din ce în ce mai amar.[271]
Ramaria largentii
Necunoscută.
Comestibil.[272]
Ramaria rufescens sin. Clavaria flava
Burete creț
Tânăr comestibil.[273]

Ordinul Pezizales

Genul Caloscypha

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Caloscypha fulgens
Necunoscută.
De valoare culinară foarte scăzută.[274]

Genul Gyromitra (zbârciogi falși)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Gyromitra fastigiata sin. Discina fastigiata
Zbârciogi grași
Gustos, dar crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[275]
Gyromitra gigas
Zbârciog uriaș
Foarte gustos, dar crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[276]
Gyromitra infula sin. Physomitra infula
Mitra episcopului
Foarte gustos, crud destul de otrăvitor.[277]
Gyromitra leucoxantha sin. Discina leucoxantha
Necunoscută.
Gustos,

dar ingerat nu bine fiert sau chiar crud neprielnic.[278]

Genul Helvella (mitre, cupe)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Helvella acetabulum sin. Acetabula sulcata
Păhăruțe
Destul de gustoasă.[279]
Helvella atra
Mitră neagră
Destul de gustoasă, dar de comestibilitate restrânsă.[280]
Helvella compressa
Necunoscută.
Comestibilă, dar de calitate culinară mai inferioară, crud toxică.[281]
Helvella crispa
Mitră tomnatică
Bine gustoasă, dar de comestibilitate restrânsă.[282]
Helvella elastica
mitră văratică, zbârciog văratic
De comestibilitate restrânsă.[283]
Helvella fusca
Necunoscută.
Comestibil, de calitate mediocră, crud toxică.[284]
Helvella lacunosa
Zbârciog negru
Gustoasă, dar de comestibilitate restrânsă.[285]
Helvella macropus
Necunoscută.
Comestibilă și foarte savuroasă, crud toxică.[286]
Helvella monachella
Necunoscută.
Comestibilă, de calitate mediocră, crud toxic.[287]
Helvella queletii
Necunoscută.
Comestibilă, de calitate mediocră, crud toxică.[288]
Helvella solitaria
Necunoscută.
Comestibilă, de calitate destul de bună, crud toxică.[289]
Helvella spadicea
Necunoscută.
Comestibilă, de calitate mediocră, crud toxică.[290]

Genul Morchella (zbârciogi)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Morchella anatolica
Zbârciog anatolian
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[291]
Morchella conica
Zbârciog țuguiat
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[292]
Morchella costata
Zbârciog canelat
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[293]
Morchella crassipes
Ciuciulete gras
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[294]
Morchella deliciosa
Zbârciog delicios
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[295]
Morchella elata
Zbârciog suplu
Foarte gustos, nu de ingerat crud..[296]
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[297]
Morchella eximia
Necunoscută.
Foarte gustos, nu de ingerat crud.<[298]
Morchella rotunda
Zbârciog rotund
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[299]
Morchella semilibera sin. Morchella gigas, Mitrophora semilibera
Zbârciog semiliber
Foarte gustos, nu de ingerat crud..[300]
Morchella steppicola
Zbârciog de stepă
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[301]
Morchella tridentina sin. Morchella frustrata
Zbârciog de grădină
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[302]
Morchella vulgaris
ciuciuleți
Foarte gustos, nu de ingerat crud.[303]

Genul Otidea (urechiușe)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Otidea leporina
Urechea vulpii, urechea iepurelui
Destul de gustos.[304]
Otidea onotica
Urechea măgarului, ureche de iepure, urechiușă
Comestibil.[305]

Genul Peziza (urechiușe)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Peziza badia sin. Aleuria badia
Urechiușă bârligată
Comestibil.[306]
Disciotis venosa sin. Discina venosa, Peziza venosa
Pitacu dracului, ceșcuța babei, lămâiță
Gustos.[307]
Peziza vesiculosa sin. Aleuria vesiculosa
Găocele, păhăruțe
Comestibil, ciupercă medicală.[308]

Genul Tuber (trufe)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Tuber aestivum
Trufă neagră de vară, trufă văratică
Gustos.[309]
Tuber brumale
Trufă neagră de iarnă, trufă de toamnă, trufă brumală,
Foarte gustos.[310]
Tuber excavatum
Trufă scobită
Tânăr comestibil.[311]
Tuber macrosporum
Trufă cu spori mari, trufă usturoiată
Foarte gustos.[312]
Tuber magnatum
Trufă albă de Piemont, trufă albă de Italia, trufă albă, trufa magnaților
Excelent.[313]
Tuber melanosporum
Trufă neagră franceză, trufă neagră de Perigord, trufă de iarnă, perlă neagră, diamantul negru al pământului
Excelent.[314]
Tuber mesentericum
Trufă gazoasă, trufă mezenterică
Apreciat în diverse regiuni.[315]
Tuber rufum
Trufă roșie
Comestibil, dar de valoare scăzută.[316]
Tuber uncinatum
Trufă burgundă, trufă de toamnă
Foarte gustos.[317]

Genul Verpa (verpe)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Verpa bohemica sin. Ptychoverpa bohemica
Ciuciuleț de plop, zbârciog boem
Gustos. Confuzie posibilă cu mortala Gyromitra esculenta.[318]
Verpa conica
Zbârciog corcit
Gustos.[319]
Verpa digitaliformis
Verpă pitică
Gustos.[320]

Alte specii ale ordinului

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Aleuria aurantia
Boarce, babe, buretele urechii, ceșcuțe, ochiul caprei, urechiușă
Destul de gustos.[321]
Discina ancilis sin. Discina perlata
Urechiușă încrețită, sau farfurioară zbârcită
Comestibil.[322]
Sarcoscypha coccinea
Pocalul piticilor, ochiul caprei, urechea babei, pocalul de rubin al elfilor
Comestibil.[323]
Sarcosphaera coronaria
Coroniță violetă
Crud foarte toxic, comestibil numai dupä o fierbere temeinică. Poate cauza probleme Sindrome helveliane (giromitriane).[324]
Tuber album, de fapt Choiromyces meandriformis
Trufă porcească sau trufă albă de Transilvania
Gustos, dar toxic în stare crudă. [325]

Ordinul Phallales (bureți pucioși)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Phallus impudicus
Burete pucios, burete puturos, bozuz, pula calului
Tânăr, în formă de ou, comestibil.[326]

Ordinul Polyporales (ciuperci cu pori)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Grifola frondosa sin. Polyporus frondosus
Foalele vacii, bureți călugărești
Tânăr foarte gustos.[327]
Laetiporus sulphureus sin. Polyporus sulphureus
Găina (puiul) de pădure, iască galbenă
Tânăr gustos.[328]
Lentinus tigrinus sin. Panus tigrinus
Burete pătat
Foarte tânăr bine comestibil.[329]
Meripilus giganteus
Buretele ursului, cocoșul pădurii, foalele pădurii
Tânăr comestibil.[330]
Polyporus squamosus
Urechea nucului, păstrăv de nuc, buretele nucului
Tânăr comestibil.[331]
Polyporus umbellatus
Bureți iepurești
Tânăr gustos.[332]
Sparassis brevipes, sin. Sparassis laminosa
Crețușcă
Foarte gustos.[333]
Sparassis crispa
Creasta cocoșului, crețușcă
Foarte gustos.[334]

Ordinul Russulales

Genul Albatrellus (ciuperci cu pori mici)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Albatrellus confluens sin. Polyporus confluensCiuciulean de toamnă, gălbinea, gălbinele sau roineGustos.[335]
Albatrellus ovinus sin. Polyporus ovinus, Scutiger ovinus
Babița oilor, buretele oilor
Tânăr foarte gustos, poate fi confundat ușor cu necomesibilul Albatrellus cristatus.[336]
Albatrellus pes-caprae sin. Scutiger pes-caprae, Polyporus pes-caprae
Buretele caprelor, picior de capră
Tânăr foarte gustos, poate fi confundat ușor cu necomesibilul Albatrellus cristatus..[337]

Genul Lactarius (lăptari, râșcovi)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lactarius aurantiacus sin. Lactarius mitissimus
Caisa pădurii, burete gălbișor (bureți gălbișori)
Limitat comestibil, poate să devină amar.[338]
Lactarius camphoratus
Lăptucă camforată
Comestibil, ciupercä de condiment.[339]Comestibil ca toate speciile cu lapte portocaliu sau roșu. Foarte gustos.[340]
Lactarius deterrimus
Râșcov de molid
Destul de gustos.[341]
Lactarius glyciosmus
Necunoscută.
Condiționat comestibil, miros de cocos, gust moderat iute.[342]
Lactarius helvus
Lăptar gri-roz
Comestibil uscat și pulverizat ca condiment, de altfel otrăvitor (gastrointestinal).[343]
Lactarius lignyotus
Lăptucă neagră
Gustos. Unul din puținii bureți comestibili cu lapte alb.[344]
Lactarius porninsis
Râșcov de zadă
Limitat comestibil, uneori amar.[345]
Lactarius quietus
Lăptuca ploșnițelor
Comestibil, dar de calitate inferioară.[346]
Lactarius salmonicolor
Lăptucă de brad, râșcov de brad argintiu
Bine gustos.[347]
Lactarius sanguifluus
Râșcov sângerând
Bine gustos.[348]
Lactarius subdulcis
Buretele vacii
Comestibil.[349]

Genul Lactifluus (lăptari, râșcovi)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Comestibil, iute, ușor de confundat cu Lactarius vellereus.[350]
Lactifluus volemus sin. Lactarius volemus
Lăptucă dulce
Unul din puținii bureți comestibili cu lapte alb dulceag și foarte gustos.[351]

Genul Russula (vinețele)

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Russula aeruginea
Vinețica porcului
Comestibil.[352]
Russula alutacea
Pâinișoară
Gustos.[353]
Russula atropurpurea
Oițe/oiță
Comestibil.[354]
Russula aurea sin. Russula aurata
Hulubiță
Gustos.[355]
Russula claroflava sin. Russula flava
Vinețica ciobanului
Gustos.[356]
Russula cyanoxantha sin. Agaricus cyanoxanthus
Vinețica porumbeilor, Porumbel
Bine gustos.[357]
Russula delica
Vinețică lăptoasă, crănțănei
Gustos.[358]
Russula grisea sin. Russula palumbina
Vinețică cenușie, burete de spin
Bine gustos.[359]
Russula heterophylla
Vinețică unsuroasă
Foarte gustos. Poate fi confundat cu tânăra Amanita phalloides.[360]
Russula integra
Pâinișoara cucului, azimioară, nitărci
Bine gustos.[361]
Russula lilacea sin. Russula carnicolor
Vinețică purpurie
Comestibil.[362]
Russula mustelina
Galbină
Gustos.[363]
Russula nauseosa
Vinețica țapului
Comestibil.[364]
Russula nigricans
Vinețică cănită, vinețică negricioasă
Comestibil.[365]
Russula ochroleuca
Oiță galbenă, vinețică galbenă, bureți galbeni
Destul de gustos.[366]
Russula olivacea
Alunică, hulubiță vânătă, hulubghea vânătă
Foarte gustos.[367]
Russula risigallina sin. Russula lutea
Vinețică ciobănească, vinețica ciobanului
Comestibil.[368]
Russula rosea sin. Russula lepida, Russula rosacea
Pâinișoara oilor
Comestibil.[369]
Russula vesca
Holoptincă, bureți dobrești, bureți plăiești, pâinea pământului, vinețică
Bine gustos.[370]Foarte gustos.[371]
Russula xerampelina sin. Russula erythropus
Scrumbia pădurii
Gustos.[372]

Alte specii din familia Russulaceae

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Lentinellus cochleatus sin. Lentinus cochleatus
Urechiuși de lemn, nicoreață, nicorețe, nișcoreți
Comestibil.[373]

Ordinul Thelephorales

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Sarcodon imbricatus
Buretele uliului, porcan, ciupercă de pâine
Tânăr foarte gustos.[374]

Ordinul Tremellales

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Tremella mesenterica
Păpăradă, ciupercă tremurătoare
Comestibil.[375]

Ciuperci ca produse alimentare

Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată. Între altele conțin proteine vegetale, cele mai multe vitamine (vitamina A, B1-B9, B12, vitamina C, vitamina D, vitamina E, vitamina K), mineralele (calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, seleniu, sulf), oligoelementele cupru, fier, fluor, iod, mangan, zinc precum și aminoacizii (ca de exemplu acid aspartic, acid glutamic, alanină, arginină, izoleucină, lizină. În același timp, ele conțin puține glucide și grăsimi și, prin urmare, sunt sărace în calorii.[376]

Ciupercile pot fi conservate în diferite feluri. Cel mai bun mod este uscatul bureților. De abia atunci mulți dintre ei dezvoltă savoarea lor extraordinară precum aroma tipică. O excepție reprezintă Cantharellus cibarius care devine amărui și vâscos. Cu toții pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt în majoritate foarte moi și puțin gustoși.

Rezumat

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 600 sunt sigur comestibile, iar aproximativ 200 sunt otrăvitoare și peste 800 necomestibile. Restul lor este de fapt bine descris, dar valoarea încă necunoscută.[377]

Vezi și

Note

  1. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 155-157, ISBN 3-426-00312-0
  2. ↑ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, p. 7, ISBN 3-8068-0215-7
  3. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 1-5 și pe paginile respective în vol. 1,2,3,4, ISBN 3-405-11774-7
  4. ↑ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „ Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 28-31
  5. ↑ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 26-30 ISDN 3-453-40334-7
  6. ↑ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 68-69
  7. ↑ S. M. Zeller: „New or Noteworthy Agarics from the Pacific Coast States”, în: „Mycologia”, vol. 30, 1938, p. 468-474
  8. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 162-163, ISBN 3-405-11774-7
  9. ↑ Michael Jordan : „The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe”, Editura David & Charles, Newton Abbot 1995, p. 221. ISBN 0-7153-0129-2
  10. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 180-181, ISBN 3-405-12116-7
  11. ↑ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, p. 44, ISBN 3-8068-0215-7
  12. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 56-57, ISBN 88-85013-25-2
  13. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 66-67, ISBN 3-405-12124-8
  14. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 134-135, ISBN 3-405-11568-2
  15. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 94-95, ISBN 3-405-11774-7
  16. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 30-31, ISBN 3-405-12081-0
  17. ↑ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 92, ISBN 978-1-4454-8404-4
  18. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 124-125, ISBN 3-405-11774-7
  19. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 110-111, ISBN 3-405-11774-7
  20. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 26-27 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  21. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 106-107, ISBN 3-405-11774-7
  22. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, Münchenj, Berna Viena 1977, p. 118-119, ISBN 3-405-11568-2
  23. ↑ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 95, ISBN 978-1-4454-8404-4
  24. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 117-118, 120
  25. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 150-151, ISBN 3-405-11774-7
  26. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 24-25, ISBN 88-85013-25-2
  27. ↑ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 142-143, ISBN 978-3-440-13447-4
  28. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 144-146, ISBN 3-426-00312-0
  29. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 134-135, ISBN 978-3-440-13447-4
  30. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 322-323, ISBN 3-405-11774-7
  31. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 322-323/1, ISBN 3-405-12116-7
  32. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 354-355, ISBN 88-85013-46-5
  33. ↑ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
  34. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  35. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  36. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  37. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  38. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  39. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  40. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 386-387-1, ISBN 978-3-440-14530-2
  41. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 138, ISBN 978-3-8427-0483-1
  42. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  43. ↑ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 274-275, ISBN 978-3-8354-1839-4
  44. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  45. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7
  46. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  47. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 130-131, ISBN 88-85013-25-2
  48. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 224-225, ISBN 3-405-12116-7
  49. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  50. ↑ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 789, ISBN 3-8289-1619-8
  51. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 178-179, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  52. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 128-129, ISBN 88-85013-25-2
  53. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  54. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  55. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0
  56. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 169-171, ISBN 3-426-00312-0
  57. ↑ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  58. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  59. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 170-171, ISBN 88-85013-46-5
  60. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  61. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 230-231, ISBN 88-85013-46-5
  62. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  63. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  64. ↑ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze erkennen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 83, ISBN 3-8001-3656-2
  65. ↑ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  66. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 238-239, ISBN 978-3-440-14530-2
  67. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  68. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7
  69. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 262-263, ISBN 3-405-12116-7
  70. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 444-445 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  71. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 394-395 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  72. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 448-449 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  73. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 434-435 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  74. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 390-391, ISBN 3-405-12124-8
  75. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 404-405 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  76. ↑ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 153, ISBN 3-8289-1619-8
  77. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 454-455, ISBN 88-85013-46-5
  78. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 450-451, ISBN 3-405-12081-0
  79. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 440-441 - 1, ISBN 3-405-11774-7
  80. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 454-455, ISBN 3-405-12081-0
  81. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 438-439, ISBN 3-405-12116-7
  82. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 104-105 - 5, ISBN 978-3-440-13447-4
  83. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 438-439, ISBN 88-85013-25-2
  84. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 436-437, ISBN 3-405-12116-7
  85. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 386-387 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  86. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 432-433, ISBN 3-405-12116-7
  87. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 378-379 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  88. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  89. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 452-453 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  90. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 410-411, ISBN 88-85013-37-6
  91. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 380-381, ISBN 3-405-12124-8
  92. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 428-429 – 1, ISBN 3-405-12081-0
  93. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 232-233 – 2, ISBN 3-405-12081-0
  94. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 424-425, ISBN 3-405-12081-0
  95. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 428-429 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  96. ↑ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 118-119, ISBN 978-3-440-13447-4
  97. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 442-443 – 2, ISBN 3-405-12081-0
  98. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 444-445 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  99. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 436-437, ISBN 3-405-12081-0
  100. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 442-443 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  101. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8
  102. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 446-447 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  103. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 444-445 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  104. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 260-261, ISBN 3-405-12116-7
  105. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 270-271, ISBN 3-405-12081-0
  106. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 382-383, ISBN 88-85013-46-5
  107. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12124-8
  108. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 342-343, ISBN 3-405-12116-7
  109. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 316-317, ISBN 3-405-12081-0
  110. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 300-301, ISBN 3-405-11774-7
  111. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-325, ISBN 3-405-12081-0
  112. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 218-219, ISBN 3-405-11568-2
  113. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 304-305, ISBN 978-3-440-13447-4
  114. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 221-222. 224, ISBN 3-426-00312-0
  115. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 572-573 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  116. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 586-587 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  117. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 584-585, ISBN 3-405-12116-7
  118. ↑ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 290-291 ISBN 978-3-440-13447-4
  119. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 32-33, ISBN 3-405-12124-8
  120. ↑ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 91-92 ISDN 3-453-40334-7
  121. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 124-125, ISBN 3-405-11568-2
  122. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  123. ↑ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 174-175, ISBN 978-3-440-13447-4
  124. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 151-153, ISBN 3-426-00312-0
  125. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 69, ISBN 978-3-8427-0483-1
  126. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  127. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 380-381, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  128. ↑ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 80-81, ISBN 978-3-440-13447-4
  129. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 414-415 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  130. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 410-413, ISBN 88-85013-46-5
  131. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12124-8
  132. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 346-347, ISBN 3-405-12081-0
  133. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 298-299, ISBN 3-405-12081-0
  134. ↑ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 160-161, ISBN 978-3-440-13447-4
  135. ↑ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 156-157, ISBN 978-3-440-13447-4
  136. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6
  137. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 318-319, ISBN 88-85013-25-2
  138. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12081-0
  139. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 314-3157, ISBN 88-85013-25-2
  140. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 306-307, ISBN 88-85013-25-2
  141. ↑ Ioana Tudor: „Ciupercile din flora spontană a României, cap. 2.1.86, Editura Gramen, București 2010
  142. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 300-301 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  143. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 92, ISBN 978-3-8427-0483-1
  144. ↑ E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 92-93, ISBN 3-405-11568-2
  145. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 124-125, ISBN 3-405-12124-8
  146. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 124-125, ISBN 3-405-12124-8
  147. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 592-593, ISBN 3-405-12116-7
  148. ↑ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, p. 71, ISBN 3-8068-0215-7
  149. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 123, 125-126
  150. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 216-217, ISBN 3-405-11568-2
  151. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 160-161 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  152. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 460-461, ISBN 978-3-440-14530-2
  153. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 560-561 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  154. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 114-116, ISBN 978-3-8427-0483-1
  155. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 60-61, ISBN 3-405-12081-0
  156. ↑ Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 154-156
  157. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 324-325, ISBN 3-85502-0450
  158. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 40-41, ISBN 88-85013 46-5
  159. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 50-51 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  160. ↑ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 204, 209, ISBN 978-1-4454-8404-4
  161. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 96-97, ISBN 3-405-12081-0
  162. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 155-157, ISBN 3-426-00312-0
  163. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 316-317, ISBN 978-3-440-14530-2
  164. ↑ Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3 – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft mbH, München 1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
  165. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 335, ISBN 3-85502-0450
  166. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 142-143, ISBN 3-405-12116-7
  167. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 40-41, ISBN 88-85013-57-0
  168. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 326-327 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  169. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  170. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0
  171. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 194-195, ISBN 978-3-440-14530-2
  172. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 454-455 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  173. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 286-287, ISBN 978-3-440-14530-2
  174. ↑ (Marcel) Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 256-257, ISBN 978-3-440-13447-4
  175. ↑ Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, p. 66-67, ISBN 3-405-11345-8
  176. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 308-309, ISBN 88-85013-46-5
  177. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 184-185, ISBN 3-405-12116-7
  178. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 86-87, ISBN 3-405-12124-8
  179. ↑ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 181-182
  180. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 268-269, ISBN 3-405-12116-7
  181. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 250-251, ISBN 978-3-440-13447-4
  182. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 244-245, ISBN 978-3-440-14530-2
  183. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 602-603, ISBN 3-405-12116-7
  184. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 520-521, ISBN 3-405-12124-8
  185. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 606-607, ISBN 3-405-12081-0
  186. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 478-479, ISBN 3-405-11774-7
  187. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 476-477, ISBN 3-405-12116-7
  188. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986, p. 11, 121
  189. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 91-92, ISBN 3-426-00312-0
  190. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 492-493, ISBN 3-405-12081-0
  191. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 697-698, ISBN 3-405-12081-0
  192. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-440-13447-4
  193. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-427, ISBN 3-405-12124-8
  194. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 49, ISBN 3-85502-0450
  195. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 470-471, ISBN 3-405-11774-7
  196. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-477, ISBN 3-405-12081-0
  197. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 472-473, ISBN 3-405-11774-7
  198. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. p. 490-491, ISBN 3-405-12081-0
  199. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0
  200. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 95-97, ISBN 3-426-00312-0
  201. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 484-485, ISBN 88-85013-25-2
  202. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 438-439, ISBN 3-405-12124-8
  203. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 534-535, ISBN 88-85013-37-6
  204. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 514-515, ISBN 3-405-11774-7
  205. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 432-433, ISBN 88-85013-37-6
  206. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 520-521, ISBN 3-405-11774-7
  207. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 516-517, ISBN 3-405-12081-0
  208. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 488-489, ISBN 3-405-12116-7
  209. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 64-65, ISBN 978-3-440-14530-2
  210. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  211. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 56-57, ISBN 978-3-440-14530-2
  212. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 524-525, ISBN 3-405-12081-0
  213. ↑ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „ Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 265
  214. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 34, ISBN 3-85502-0450
  215. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 186-187, ISBN 3-405-11568-2
  216. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 85-86, ISBN 3-426-00312-0
  217. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 290-291 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  218. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 522-523 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  219. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 526-527 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  220. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 516-517, ISBN 3-405-12116-7
  221. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 516-517, ISBN 3-405-12116-7
  222. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 44-45, ISBN 3-85502-0450
  223. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 524-525, ISBN 3-405-11774-7
  224. ↑ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 378-379, ISBN 978-3-8354-1839-4
  225. ↑ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 398-399, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  226. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  227. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
  228. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7
  229. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  230. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7
  231. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  232. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0
  233. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 434-435, ISBN 3-405-12124-8
  234. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523, ISBN 3-405-12081-0
  235. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 514-515, ISBN 3-405-11774-7
  236. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 27, 98-99, ISBN 3-426-00312-0
  237. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7
  238. ↑ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 376-377, ISBN 978-3-8354-1839-4
  239. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 490-491, ISBN 88-85013-46-5
  240. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 62-63, ISBN 978-3-440-14530-2
  241. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 92-93, ISBN 978-3-440-14530-2
  242. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 64-65, ISBN 978-3-440-14530-2
  243. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 542-543, ISBN 3-405-12116-7
  244. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 90-91, ISBN 978-3-440-14530-2
  245. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 444-445, ISBN 3-405-12124-8
  246. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 462-463, ISBN 3-405-12081-0
  247. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 436-437, ISBN 3-405-11774-7
  248. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 58-59, ISBN 3-405-11568-2
  249. ↑ Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, p. 310, ISBN 978-3-440-17027-4
  250. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 446-447, ISBN 3-405-12116-7
  251. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 450-451 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  252. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 448-449 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  253. ↑ Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2021, p. 55
  254. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 445-446, ISBN 3-405-11774-7
  255. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 448-449, ISBN 3-405-12116-7
  256. ↑ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. X, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1929, p. +tab. 484
  257. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 588, ISBN 3-85502-0450
  258. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 548-549, ISBN 3-405-11774-7
  259. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 582-583, ISBN 3-405-12081-0
  260. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 542-543, ISBN 88-85013-37-6
  261. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 594-595, ISBN 88-85013-46-5
  262. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12124-8
  263. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 608-609 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  264. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 608-609 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  265. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 454-455, ISBN 3-405-12116-7
  266. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 214-216, ISBN 3-426-00312-0
  267. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 215, 217, ISBN 3-426-00312-0
  268. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 610-611, ISBN 3-405-12081-0
  269. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 548-549, ISBN 88-85013-25-2
  270. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 552-553, ISBN 88-85013-25-2
  271. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 570-571, ISBN 88-85013-37-6
  272. ↑ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 190, ISBN 978-1-4454-8404-4
  273. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 558-559, ISBN 3-405-11774-7
  274. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 550-551, ISBN 3-405-12124-8
  275. ↑ Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 2: „Nichtblätterpilze (Basidiomyzeten ohne Blätter, Askomyzeten)“, editia a 3-a, Editura Fischer, Jena 1986, p. 378, ISBN 3-437-30347-3
  276. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 660-661, ISBN 3-405-12081-0
  277. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 234-236, ISBN 3-426-00312-0
  278. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 594-595 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  279. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 668-669, ISBN 978-3-440-14530-2
  280. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 346-347, ISBN 3-405-12124-8
  281. ↑ Michael Beug, Alan E. Bessette, ‎Arleen R. Bessette: „Ascomycete Fungi of North America: A Mushroom Reference Guide”, Editura University of Texas Press, Austin 2014, p. 158, ISBN: 978-0-292-75452-2
  282. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 40-41, ISBN 3-405-11568-2
  283. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 620-621, ISBN 3-405-12116-7
  284. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 544-545, ISBN 3-405-12124-8
  285. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 662-663 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  286. ↑ J. E. și M. Lange]]: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 38-39, ISBN 3-405-11568-2
  287. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 662-663 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  288. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 540-541, ISBN 3-405-12124-8
  289. ↑ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 1116, ISBN 3-8289-1619-8
  290. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 672-673 - 3, ISBN 978-3-440-14530-2
  291. ↑ Mustafa Ișiloğlu, Hakan Alli, Brian M. Spooner,.M. Halil Solak: „Morchella anatolica (Ascomycota), a new species from southwestern Anatolia, Turkey”, în: Mycologia, vol. 102, nr. 2, Editura Taylor & Francis, Ltd.,, New York 2010, p. 455-458
  292. ↑ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 641, ISBN 3-85502-0450
  293. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 326-327, ISBN 978-3-440-13447-4
  294. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 538-539, ISBN 3-405-12124-8
  295. ↑ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1157, 1158
  296. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 225, ISBN 978-3-8427-0483-1
  297. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 230, 232, ISBN 3-426-00312-0
  298. ↑ Émile Boudier: „Icones mycologicae ou iconographie des champignons de France principalement discomycètes avec texte descriptif”, vol. II, Editura Librairie des Sciences Naturelles”, Paris 1910, p. 108, tab. 208
  299. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 326-327, ISBN 978-3-440-13447-4
  300. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 660-661, ISBN 978-3-440-14530-2
  301. ↑ J. Häffner & Z. Lukacz: „Rezente Acomycetenfunde”, XVIII, în: „Rheinland-Pfälzisches Pilzjournal”, nr. 5, 1996, p. 108-118
  302. ↑ Giacomo Bresadola: „Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati”, vol. 2, Editura J. Zippel, Trento 1892, p. 257-259 (în limba latină)
  303. ↑ Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 652-653, ISBN 3-405-12081-0
  304. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 678-679, ISBN 978-3-440-14530-2
  305. ↑ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1933, p. 133, tab. 1222
  306. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 670-671, ISBN 3-405-12081-0
  307. ↑ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 226, ISBN 978-1-4454-8404-4
  308. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 668-669, ISBN 3-405-12081-0
  309. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 690-691 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  310. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 576-577, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  311. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 574-575 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  312. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 634-635, ISBN 88-85013-37-6
  313. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 634-635, ISBN 3-405-11774-7
  314. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 574-575 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  315. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 604-605, ISBN 88-85013-25-2
  316. ↑ Bruno Cetto „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 602-603, ISBN 88-85013-25-2
  317. ↑ G. Gregori: „L'espèce Tuber uncinatum en Italie: écologie, commercialisation et valorisation”, în: Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 19, Viena 2010, p. 265-271
  318. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 656-657, ISBN 3-405-12081-0
  319. ↑ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 40-41, ISBN 3-405-11568-2
  320. ↑ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. și tab. 1181
  321. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 227, 231-232, ISBN 3-426-00312-0
  322. ↑ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 640-641, ISBN 978-3-8354-1839-4
  323. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 610-611, ISBN 3-405-11774-7
  324. ↑ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 330-331, ISBN 978-3-440-13447-4
  325. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 576-577, ISBN 3-405-12124-8
  326. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 223, 225-228, ISBN 3-426-00312-0
  327. ↑ (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 314-315, ISBN 978-3-440-13447-4
  328. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 213, ISBN 978-3-8427-0483-1
  329. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 478-479, ISBN 3-405-12081-0
  330. ↑ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 113
  331. ↑ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 212, ISBN 978-3-8427-0483-1
  332. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 554-555, ISBN 3-405-12116-7
  333. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 217-218, 220, ISBN 3-426-00312-0
  334. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 552-553, ISBN 3-405-11774-7
  335. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 546-547, ISBN 3-405-12116-7
  336. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 94-95, ISBN 3-405-11774-7
  337. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 562-563, ISBN 3-405-12116-7
  338. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 374-375, ISBN 88-85013-37-6
  339. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 180-182, ISBN 3-426-00312-0
  340. ↑ Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, p. 62, ISBN 3-8068-0215-7
  341. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 374-375, ISBN 3-405-12081-0
  342. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 380-381 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  343. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 308-309, ISBN 3-405-12124-8
  344. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 382-383, ISBN 3-405-12081-0
  345. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 82-83, ISBN 978-3-440-13447-4
  346. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 386-387, ISBN 3-405-12081-0
  347. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 348-349, ISBN 3-405-12116-7
  348. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 350-351, ISBN 3-405-12116-7
  349. ↑ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 378-379, ISBN 88-85013-37-6
  350. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 172-174, ISBN 3-426-00312-0
  351. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 230, 232, ISBN 3-426-00312-0
  352. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 201-202, ISBN 3-426-00312-0
  353. ↑ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 66-67, ISBN 978-3-440-13447-4
  354. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 350-351, ISBN 3-405-12124-8
  355. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 372-373, ISBN 3-405-11774-7, ISBN 3-405-12124-8
  356. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 324-325, ISBN 3-405-12124-8
  357. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 368-369, ISBN 3-405-11774-7
  358. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  359. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 398-399, ISBN 3-405-12116-7
  360. ↑ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 406-407, ISBN 88-85013-25-2
  361. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 380-381, ISBN 3-405-12116-7
  362. ↑ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 60-61, ISBN 978-3-440-13447-4
  363. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 424-425, ISBN 3-405-12116-7
  364. ↑ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 62-63, ISBN 978-3-440-13447-4
  365. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 392-393, ISBN 3-405-12116-7
  366. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 418-419, ISBN 3-405-12081-0
  367. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 410-411, ISBN 978-3-440-14530-2
  368. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 420-421, ISBN 3-405-12116-7
  369. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 202-204, ISBN 3-426-00312-0
  370. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 404-405, ISBN 3-405-11774-7
  371. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 199, 201, ISBN 3-426-00312-0
  372. ↑ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 408-409, ISBN 978-3-440-14530-2
  373. ↑ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 151, 153, ISBN 3-426-00312-0
  374. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 550-551, ISBN 3-405-11774-7
  375. ↑ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 622-623 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  376. ↑ Valoarea nutritivă a ciupercilor
  377. ↑ „Despre ciuperci”. Arhivat din original la . Accesat în .

Bibliografie

  • Bruno Cetto: volumele 1-7
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2
  • Bucătăria românească cu ciuperci
  • Bunătăți din ciuperci Arhivat în , la Wayback Machine.

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.