Carl Wilhelm Scheele

Carl Wilhelm Scheele
Date personale
Născut[1][2][3]
Stralsund, Pomerania suedeză⁠(d), Suedia[4][2][5]
Decedat (43 de ani)[6][2][7][8][9]
Köping, Comitatul Västmanland, Suedia[2]
Cauza decesuluicauze naturale
Căsătorit cuSara Margarethe Pohl[*][[Sara Margarethe Pohl |​]]
Ocupațiechimist
farmacist
farmacolog[*]​
Limbi vorbitelimba germană[10]
Activitate
Alma materUniversitatea Uppsala 

Carl Wilhelm Scheele (n. , Stralsund, Pomerania suedeză⁠(d), Suedia – d. , Köping, Comitatul Västmanland, Suedia) a fost chimist suedez de limbă germană, celebru prin descoperirea oxigenului și a clorului.

Biografie

Scheele s-a născut la Stralsund[11] în 1742, într-o familie numeroasă: era al șaptelea din cei unsprezece copii ai lui Joachim Christian Scheele și Margaretha Eleonora. Afacerile tatălui, care era comerciant, nu mergeau prea bine, ajungând chiar să vândă la mezat casa în care locuiau. În ciuda acestor dificultăți financiare, în 1748 Scheele își începe studiile elementare la o școală privată.

În 1757, Scheele se mută la Göteborg și începe să lucreze ca farmacist. Aici se inițiază în studiul substanțelor chimice. Cu aceeași sârguință își continuă pregătirea și la următorul loc de muncă: o farmacie din Malmö. Aici, Scheele scrie primele sale lucrări referitoare la cercetările efectuate, scrieri care nu au avut nici un ecou.

Profesorul de chimie Anders Jahan Netzius, pe care îl întâlnește tot la Malmö, îi acordă un sprijin valoros îndemnându-l să studieze sistematic, oferindu-i chiar laboratorul său unde vor efectua experiențe împreună.

Opera științifică

Substanțe descoperite

Elemente chimice

  • Bariu: În 1774, Scheele, împreună cu suedezul Johan Gottlieb Gahn, au extras din mineralul numit baritină un oxid al unui element necunoscut până atunci, lucru confirmat ulterior de către Humphry Davy în 1808.
  • Clor: Ceea ce alchimiștii doar au observat, Scheele a studiat sistematic. Obține clorul, în 1774 prin reacția dintre dioxid de mangan și acid clorhidric. Confirmarea descoperirii a fost realizată mai târziu, în 1789, de către Antoine Lavoisier.
  • Fluor: Scheele cercetează acidul obținut de Andreas Sigismund Marggraf în 1768 (era de fapt acidul fluorhidric). Totuși, abia un secol mai târziu, în 1886, Henri Moissan confirmă descoperirea acestui nou element.
  • Mangan: Studiind acele "pietre maronii"[12], care erau de fapt minerale bogate în oxizi de mangan, Scheele își dă seama că nu este vorba de fier (sau de oxizii acestuia), ci de un nou element, izolat ulterior de Johan Gottlieb Gahn în 1774.
  • Molibden:

Combinații chimice

Note

  1. ↑ www.accademiadellescienze.it, accesat în
  2. 1 2 3 4 Carl Wilhelm Scheele (în suedeză), Svenskt biografiskt lexikon
  3. ↑ Encyclopædia Universalis, accesat în
  4. ↑ Шееле Карл Вильгельм, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  5. ↑ www.accademiadellescienze.it, accesat în
  6. ↑ Carl Wilhelm Scheele, SNAC, accesat în
  7. ↑ Carl (Karl) Wilhelm Scheele, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
  8. ↑ Carl Wilhelm Scheele, www.accademiadellescienze.it, accesat în
  9. ↑ Karl Wilhelm Scheele, Gran Enciclopèdia Catalana
  10. ↑ Autoritatea BnF, accesat în
  11. ↑ În acea epocă, orașul aparținea Pomeraniei suedeze, de aici și originea parțial suedeză a savantului.
  12. ↑ În germană Braunsteine.

Bibliografie

  • Rabega, M. ;Rabega, C. - Chimia în slujba omului, Editura Ion Creangă, București
  • Abbott, David - Biographical Dictionary of Scientists: Chemists, New York, Peter Bedrick Books, 1983
  • Dobbin, L. - Collected Papers of Carl Wilhelm Scheele , 1931
  • Farber, Eduard - Great Chemists, New York, Interscience Publishers, 1961

Vezi și

  • Teoria flogisticului
  • Jonathan Scheele

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.