İstiklâl Marşı

Korkma, sönmez bu șafaklarda yüzen al sancak;
Sönmeden yurdumun üstünde tüten en son ocak.
O benim milletimin yıldızıdır, parlayacak;
O benimdir, o benim milletimindir ancak.

Çatma, kurban olayım, çehreni ey nazlı hilal!'
Kahraman ırkıma bir gül! Ne bu șiddet, bu celâlkj?
Sana olmaz dökülen kanlarımız sonra helâl...
Hakkıdır, Hakk'a tapan, milletimin istiklâl!

Ben ezelden beridir hür yașadım, hür yașarım.
Hangi çılgın bana zincir vuracakmıș? Șașarım!
Kükremiș sel gibiyim, bendimi çiğner, așarım.
Yırtarım dağları, enginlere sığmam, tașarım.

Garbın âfakını sarmıșsa çelik zırhlı duvar,
Benim iman dolu göğsüm gibi serhaddım var.
Ulusun, korkma! Nasıl böyle bir imanı boğar,
'Medeniyet!' dediğin tek diși kalmıș canavar?

Arkadaș! Yurduma alçakları uğratma, sakın.
Siper et gövdeni, dursun bu hayasızca akın.
Doğacaktır sana va'dettiği günler hakk'ın...
Kim bilir, belki yarın, belki yarından da yakın.

Bastığın yerleri 'toprak!' diyerek geçme, tanı:
Düșün altında binlerce kefensiz yatanı.
Sen șehit oğlusun, incitme, yazıktır, atanı:
Verme, dünyaları alsan da, bu cennet vatanı.

Kim bu cennet vatanın uğruna olmaz ki feda?
Șuhedâ fıșkıracak toprağı sıksan, șuheda!
Cânı, cânânı, bütün varımı alsın da hüda,
Etmesin tek vatanımdan beni dünyada cüda.

Ruhumun senden, ilâhi, șudur ancak emeli:
Değmesin mâbedimin göğsüne namahrem eli.
Bu ezanlar-ki șahadetleri dinin temeli,
Ebedi yurdumun üstünde benim inlemeli.

O zaman vecd ile bin secde eder -varsa- tașım,
Her cerihamdan, ilâhi, boșanıp kanlı yașım,
Fıșkırır ruh-i mücerred gibi yerden nâ'șım;
O zaman yükselerek arșa değer belki bașım.

Dalgalan sen de șafaklar gibi ey șanlı hilâl!
Olsun artık dökülen kanlarımın hepsi helâl.
Ebediyen sana yok, ırkıma yok izmihlâl:
Hakkıdır, hür yașamıș, bayrağımın hürriyet;
Hakkıdır, Hakk'a tapan, milletimin istiklâl!.

Nu te teme! Acest steag roșu legat la orizont nu va dispărea,
Ultimul foc care arde pe vârful țări mele fără a ieși
Ea este națiunea mea este o stea, va străluci
Ea este a mea, ea este națiunea mea.
 
Nu te încrunta, te rog, ea este o semilună delicată
Erou în cursa spre un zâmbet, ce este această violență, această furie?
Nu ar atinge sângele nostru binecuvântat...
Are dreptate, dreptate pe urmele independenței națiuni noastre.
 
Eu deoarece din cele mai vechi timpuri sunt liber am trăit, am trăit liber,
Care nebun în lanț va lovi? Mă întreb.
Sunt ca o inundație hohotitoare, pauză, am depășit,
Am rupt munți, nu mă încadrez în câmpul fără margini, car.
 
Dacă peretele blindat din oțel acvarios,
Am propria mea credință, ca un piept plin de credință.
Ești atotputernic, nu te teme! Cum ai o asemenea credință că un taur,
"Civilizație" spui care este un monstru ca un dinte?
 
Prietene! Nu lăsa să cadă în țara mea,
Protejați-vá corpul, să se oprească această invazie nereușită.
Zilele în care ți-am promis că vei fi născut în dreptate,
Cine știe, poate mâine poate poimâine sau în curând.
 
Peste tot pe unde calci "pământ" trece prin, știu eu,
Gândiți-vá la miile care stau dedesubt fără sicrie.
Dacă tu devi martir, nu te răni, este păcat
Nu sa, lumii această patrie ca un paradis.

Cui nu-i pasă să se sacrifice pentru această patrie ca un paradis?
Vom fi lăudați, mai strânge pământul lăudat.
Viața, o nouă viață, să ia tot ce am,
Nu mă lăsa să fiu singurul patriot din lume.

Tu ești sufletul divin, singura dorință este acesta:
Nu lăsa niciun străin să atingă cerul meu.
Acesta rugăciune, mărturia lor stă la baza religiei,
Etern, ei ar trebui să facă ecouri în țara mea.

Atunci îl voi lăuda cu bucurie pe Dumnezeu, dacă pot,
Lacrimile mele sângeroase curg de la fiecare rană,
Trupul meu va izbucni ca un suflet abstract,
Atunci poate că capul meu va atinge cerul.

Fluctuează și tu în zori de zi ca glorioasa semilună!
Să nu ne mai atingă sângele nostru binecuvântat.
Pentru tine nu există veșnic, nu există nici o cursă la modificarea semilunii.
Are dreptate, am trăit liber, steagul nostru este liber;
Are dreptate, dreptate pe urmele independenței națiuni noastre.