Marie Laurencin

Stil personal, Salonul Independenților

În 1907, Marie are o expoziție pentru prima oară la „Salonul Independenților”. Este același an în care Picasso îi făcea cunoștință cu Guillaume Apollinaire. Din această întâlnire ia naștere o legătură atât de pasionată, pe cât de tumultuoasă, ce durează până în 1912.

Stilul său se caracterizează prin culori fluide și suave, o simplificare încrezătoare a compoziției, o predilecție pentru anumite forme feminine, alungite și grațioase, ce îi vor permite să ocupe un loc privilegiat în inima Parisului monden al anilor 1920.

În 1914, se căsătorește cu baronul Otto von Wätjen, pe care îl întâlnise un an mai devreme. Cuplul se refugiază în Spania, după declarația de război, întâi la Madrid apoi la Barcelona. Se asociază cu artiștii Sonia și Robert Delaunay datorită unei întâlniri organizată de Francis Picabia, pentru care ea va compune poezii pentru revista Dada 291 în 1917. Se întoarce la Paris în 1920.

Portretistă de personalități

Menține legături profunde și benefice cu nenumărați scriitori, pe care îi ilustrează în lucrările ei, Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan, Lewis Carroll și mulți alții.

Devenită portretistă oficial în mijlocul mondenului feminin (Nicole Groult, Coco Chanel) al anilor 1920, Marie Laurencin se evidențiază, de asemenea, ca decoratoare a baletului Les Biche, al celebrei trupe de balet Ballet Russes a impresarului Serghei Diaghilev, pe o muzică de Francis Poulenc (1924), apoi pentru Opera-Comique, Comédie Française și pentru Ballets de Roland Petit în cadrul Teatrului Champs-Élysées.