SuperLiga României

În primăvara anului 1909 a fost inițiată prima întrecere cu mai multe echipe din țară. În lipsa unui for de coordonare, competiția a fost amânată pentru toamna acelui an. Federația Română de Fotbal a fost fondată în octombrie 1909, Asociațiunea Cluburilor de Fotbal, devenită, apoi, Asociațiunea Societăților Atletice din România (ASAR).[1]

În data de 6 decembrie 1909 a avut loc primul joc de campionat din Regatul României, în cadrul Cupei ASAR. Atunci, pe un frig tăios, Olympia și Colentina s-au întrecut în primul meci din campionatul românesc, pe Stadionul Bolta Rece, de lângă Arcul de Triumf, provizoriu, ridicat pentru a celebra 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, meci terminat cu scorul de 2 la 1 pentru Olympia. Al doilea meci se juca pe Stadionul La Șosea din Ploiești, pe data de 11 decembrie, între United Ploiești și Olympia București, cu scorul final de 3-3. Ultima partidă a Cupei ASAR, jucată la București, pe stadionul Olimpia, în data de 15 decembrie între Colentina - United Ploiești, s-a terminat cu scorul de 2-0, astfel, Olympia câștigă primul campionat românesc, iar la fel s-ar fi întâmplat și anul următor.[1]

Ulterior organul de conducere al activității fotbalistice devine Comisiunea de Football-Asociație din cadrul UFSR (Uniunea Federațiilor Sportive din România), care a luat ființă la 1 decembrie 1912.[2]

Sezonul 1921–22 a marcat prima dată când s-a format o ligă alcătuită din șapte echipe. Campionatul, care fusese limitat la mai multe ligi regionale, a devenit competiție națională în 1921. Sezonul inaugural al Campionatului Național a fost câștigat de Chinezul Timișoara.[3] Înainte de sezonul 1931-32, competiția era dominată de Chinezul și Venus București, Chinezul câștigând șase campionate și Venus două campionate în timpul celor unsprezece sezoane.

În sezonul 1932–33 apare o altă schimbare în alcătuirea și desfășurarea competiției. Se decide folosirea unui sistem divizionar (tip campionat), cel care este folosit și astăzi. În sezonul inaugural al acestui sistem, participă 14 echipe care sunt împărțite în două serii. Câștigătoarele acestor serii se confruntă apoi într-o finală tur-retur pentru a decide campioana României. Ripensia Timișoara este prima echipă care câștigă în noul format și care, alături de rivala Venus , a urmat apoi să câștige încă opt campionate din nouă posibile, înainte ca această competiție să fie suspendată în 1940 din cauza celui de-al doilea război mondial. În 1933 s-a disputat primul meci de fotbal în nocturnă din România pe stadionul Romcomit din București.[4] În 1934 se înființează și Divizia B, creându-se astfel un sistem de promovare/retrogradare între Divizia A și B, care este menținut și în prezent.

Anii postbelici au fost dominați de CCA București, UTA Arad și Petrolul Ploiești. Anii 1960 au văzut apariția treptată a lui Dinamo București, cu ajutorul atacanților Gheorghe Ene și Florea Dumitrache - ambii devenind unii dintre cei mai buni marcatori din toate timpurile ai Diviziei A. În anii 1970 a apărut ascensiunea lui Dudu Georgescu, de la Dinamo, care a fost cel mai bun marcator al Diviziei A timp de patru sezoane la rând între 1974 și 1978. A marcat un impresionant număr de 156 de goluri și a câștigat premiul Gheata de aur pentru cel mai bun marcator din Europa de două ori, în 1975 și 1977.[5][6] Dinamo a mai avut încă doi câștigători ai ghetei de aur în sezonul 1986–87, în numele lui Rodion Cămătaru, și în sezonul 1988–89, în numele lui Dorin Mateuț, acesta din urmă fiind ultimul câștigător român al trofeului. Din sezonul 1959–60 până în sezonul 1999–2000 toate campionatele ligii au fost câștigate de doar șapte echipe: Steaua (16 titluri), Dinamo (14 titluri), Universitatea Craiova (4 titluri), Rapid București, FC Argeș și UTA Arad (câte 2 titluri fiecare), și Petrolul Ploiești (un titlu).

Dinamo București a fost prima echipă românească care s-a calificat în Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1956–57 al competiției și Universitatea Craiova a fost ultima echipă din România care s-a calificat în sezonul 1991–92, înainte ca competiția să-și schimbe numele în Liga Campionilor. Echipele românești s-au calificat în 35 din cele 37 de sezoane ale Cupei Campionilor Europeni, Dinamo București având treisprezece apariții, Steaua București având zece apariții, Universitatea Craiova având patru apariții, Petrolul având trei apariții, UTA Arad și FC Argeș având două apariții și Rapid București având o singură apariție. Cele mai importante rezultate pentru o echipă românească în această competiție au fost obținute de Steaua București care a câștigat trofeul în sezonul 1985–86 și a ajuns în semifinale în sezonul 1987–88 și o altă finală în sezonul 1988–89. Alte realizări importante includ Universitatea Craiova care a ajuns în sferturile de finală în sezonul 1981–82 și Dinamo București care a ajuns în semifinale în sezonul 1983–84.[7][8] Cu toate acestea, după schimbarea formatului în 1992–93 în sistemul actual al Ligii Campionilor, campionii României au obținut succese limitate, Steaua ajungând doar în faza grupelor de trei ori înainte de secolul XXI.

Începutul anilor 2000 a fost dominat de echipele din capitală, Steaua, Dinamo și Rapid câștigând toate titlurile ligii între 2000 și 2007. Sezonul 2005-06 al Cupei UEFA a adus, până în prezent, ultima performanță majoră a echipelor românești în cupele europene cu Rapid atingând sferturile de finală ale acestei competiții, ea fiind eliminată chiar de Steaua care a fost însă eliminată în semifinale după ce a fost învinsă cu scorul general de 3-4 de formația englezească Middlesbrough FC.

La începutul sezonului 2006–07, competiția a fost forțată să-și schimbe numele din Divizia A în Liga I din cauza unei dispute privind mărcile comerciale asupra numelui. Schimbarea a fost făcută la 15 mai 2006, iar Federația Română de Fotbal a decis să redenumească și ligile inferioare; astfel Divizia B a devenit Liga a II-a, Divizia C a devenit Liga a III-a și așa mai departe. Sezonul 2006–07 a marcat a 16-a oară consecutiv când o echipă din București a câștigat campionatul, Dinamo reușind cel de-al 18 ei titlu din istorie. Atât sezoanele 2007–08, cât și 2008–09 au văzut noi câștigători ai titlului, CFR Cluj și Unirea Urziceni fiind încoronați campioni pentru prima dată. CFR Cluj a câștigat al doilea campionat în 2009–10, în timp ce în 2010–11 s-a înregistrat un nou câștigător, Oțelul Galați. Oțelul este primul și singurul club din regiunea Moldovei care a câștigat un titlu național.

CFR Cluj, câștigătoarea din 2007–08 a devenit prima echipă a României care s-a calificat direct în faza grupelor Ligii Campionilor în sezonul 2008–09 și prima echipă, alta decât Steaua, care s-a calificat în această etapă de la începutul noului format al Ligii Campionilor în 1992–93. Atât campioanei din 2009–10, precum și celei din 2010–11 i s-a garantat locul de calificare direct în faza grupelor. Cele mai bune rezultate din faza grupelor au fost obținute de CFR Cluj în Liga Campionilor 2012–13 cu zece puncte și locul trei într-o grupă cu Manchester United, SC Braga și Galatasaray, CFR terminând la egalitate de puncte cu formația de pe locul 2 (loc ce garanta trecerea în faza eliminatorie a competiției), Galatasaray, însă formația turcă a avut avantajul rezultatelor directe.

Între 2013 și 2015, Steaua a câștigat campionatul de trei ori la rând, acumulând în palmares 26 de titluri naționale. Sezoanele din 2015-16 și 2016-17 au adus iar alți noi câștigători ai ligii, Astra Giurgiu și Viitorul Constanța obținând primele lor titluri din istorie. Anii 2010 s-au terminat cu CFR Cluj care a dominat competiția, reușind să câștige titlul de cinci ori la rând între 2018 și 2022.

În 2022 a avut loc o nouă modificare a numelui competiției, ea fiind cunoscută începând cu sezonul 2022-2023 sub numele de SuperLiga. Această modificare are loc datorită parteneriatului dintre Liga Profesionistă de Fotbal, eAd (deținătorul drepturilor de transmisie și retransmisie a Superligii) și Superbet, care se întinde pe următorii doi ani.[9] Tot sezonul 2022-23 a fost primul sezon în care a avut loc implementarea sistemului VAR.

Începând cu sezonul 2020, sunt 16 cluburi în SuperLigă. Pe parcursul unui sezon (din iulie până în mai) fiecare club joacă cu celelalte de două ori, o dată pe stadionul de acasă și o dată pe cel al adversarilor, pentru 30 de meciuri. La sfârșitul celor 30 de meciuri (sezonul regular), pe baza clasamentului, primele șase echipe se califică în play-off iar ultimele 10 în play-out. În play-off și play-out, echipele încep cu numărul înjumătățit de puncte din sezonul regular. În play-off, cluburile joacă fiecare cu fiecare ca în sezonul regular, pentru 10 de meciuri, la finalul căruia echipa de pe primul loc primește trofeul de campioană. În play-out, echipele joacă o singură dată cu fiecare adversară. Echipele primesc trei puncte pentru o victorie și un punct pentru o remiză. Nu se acordă puncte pentru o înfrângere. Echipele sunt clasificate după numărul de puncte, apoi rezultatele din meciurile directe. Dacă, după aplicarea tuturor criteriilor de departajare, încă există o egalitate pentru titlul de campioană, pentru retrogradare sau pentru calificări în alte competiții, un meci de baraj într-un loc neutru va decide clasarea.[11]

Există un sistem de promovare și retrogradare între SuperLigă și Liga a II-a. Cele două echipe de pe ultimele poziții din play-out sunt retrogradate în Liga a II-a, iar primele două echipe din Liga a II-a sunt promovate în SuperLiga României. De asemenea, echipele de pe locurile 7 și 8 din play-out joacă un baraj de promovare/menținere în dublă manșă cu echipele de pe următoarele două poziții din Liga a II-a, locurile 3 și 4.[12]

• echipă care evoluează și în prezent în SuperLigă
• echipă care evoluează în ligile a II-a și a III-a.
• echipă care joacă la nivel județean
• echipă desființată^†

Șaisprezece cluburi participă în sezonul 2023-2024 al SuperLigii, top 13 din sezonul precedent și trei promovate din Liga a II-a:
Notă: Datele statistice sunt bazate pe ceea indică forurile competente de conducere, LPF și UEFA.

Echipa care termină pe primul loc în SuperLigă, campioana României, se califică în primul tur de calificare al Ligii Campionilor din sezonul următor. Echipa clasată pe locul doi în SuperLigă se califică în al doilea tur de calificare al UEFA Conference League din sezonul următor. Al doilea loc pentru cel de-al doilea tur de calificare al UEFA Conference League se dispută într-un mini-turneu: echipele clasate pe locurile 7 și 8 din SuperLigă se înfruntă într-un meci ce se va desfășura pe terenul echipei de pe locul 7, iar câștigătoarea va juca cu echipa de pe locul 3 din SuperLigă pe terenul acesteia, urmând ca doar învingătoarea acestei dispute să se califice în UEFA Conference League. Dacă echipa ce a câștigat Cupa României se clasifică între primele trei echipe din SuperLigă, atunci echipa de pe locul patru se va califica în barajul pentru UEFA Conference League. De asemenea, în caz că echipa care a câștigat Cupa României se clasifică pe locul 7 sau 8 din SuperLigă, cealaltă echipă ce trebuia să dispute primul meci se va califica direct în finală și va înfrunta echipa de pe locul trei/patru pentru un loc în UEFA Conference League. Câștigătoarea Cupei României se califică în primul tur de calificare al Europa League din sezonul următor.

Numărul de locuri alocate cluburilor românești în competițiile UEFA depinde de poziția pe care o deține țara în clasamentul coeficienților de țară UEFA, care este calculat pe baza performanțelor echipelor în competițiile UEFA în ultimii cinci ani. În prezent, poziția României (și de facto SuperLiga) este locul 26, în spatele Ungariei și în fața Bulgariei.

Cluburile de fotbal din România au participat în competițiile de fotbal ale asociațiilor europene (Liga Campionilor UEFA/Cupa Campionilor Europeni, UEFA Europa League/Cupa UEFA, UEFA Europa Conference League și cele dispărute în prezent, Cupa UEFA Intertoto, Cupa Orașelor Târguri și Cupa Cupelor UEFA) din 1956, când echipa Dinamo București a participat la cea de-a doua ediție a Cupei Campionilor Europeni. Steaua București a avut, de asemenea, singura participare la Cupa Intercontinentală, în 1986.

Cupa Campionilor Europei a început în sezonul 1955–56, dar nu a existat niciun reprezentant din România în acel sezon inaugural. Prima echipă românească care a participat la ediția următoare a fost Dinamo București, fiind eliminată în prima rundă de CDNA Sofia din Bulgaria cu scorul de 4-10 la general. Prima și singura echipă din România până în prezent care a reușit să câștige această competiție a fost Steaua București în 1986, după ce a câștigat finala împotriva echipei FC Barcelona la loviturile de departajare. Ulterior, Steaua a mai participat într-o finală, în 1989, pierzând-o însă în fața formației AC Milan cu scorul de 0-4.

Cea mai mare performanță în Cupa UEFA/UEFA Europa League a fost atingerea semifinalelor, în două ocazii: prima dată de Universitatea Craiova în sezonul 1982-1983, fiind eliminată de Benfica Lisabona; și a doua oară de Steaua București în sezonul 2005-2006, fiind eliminată de formația engleză, Middlesbrough FC.

Cluburile românești, de fotbal, prezente în Clasamentul Coeficienților UEFA, la data de 23 februarie 2024, sunt următoarele:[14]

     Indică un club care este prezent în Liga Campionilor.

     Indică un club care este prezent în Europa League.

     Indică un club care este prezent în Conference League.

     Indică un club care nu este prezent într-o competiție europeană.

Note

• ^1 – Cluburile de mai jos au un coeficient scăzut, astfel că ele preiau coeficientul țării.

• Cel mai bătrân jucător: Mircea Lucescu, Dinamo, 1989-1990 (16 mai 1990, 44 de ani, 9 luni și 6 zile)[41]