Sezonul de Formula 1 din 1951

Sezonul de Formula 1 din 1951 a fost cel de-al cincilea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Elveției pe 27 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Spaniei pe 28 octombrie.[1] În cadrul acestui sezon s-au mai derulat și alte 14 curse în care s-a permis accesul mașinilor de Formula 1, curse ce nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Sezonul de Formula 1 din 1951
Durată
27 mai - 28 octombrie
Nr. curse
8
Nr. piloți
85
Nr. echipe
32
Campionul la Piloți
Juan Manuel Fangio (Primul titlu)

Argentinianul Juan Manuel Fangio, conducând pentru Alfa Romeo, și-a câștigat primul dintre cele cinci titluri ale sale obținute în carieră.

Rezumatul sezonului

Noua mașină construită de Ferrari dispunea de un motor de 4,5 litri normal aspirat. Astfel, Ferrari a devenit contracandidata celor de la Alfa Romeo. Aceștia din urmă se aflau la sfârșitul perioadei de dezvoltare. Cu toate acestea, Alfa Romeo a câștigat 4 din cele 7 curse europene, Fangio devenind campion mondial. Cele 3 victorii ale piloților de la Ferrari n-au făcut decât să le strice finalul de sezon. Echipa BRM n-a mai avut decât o singură apariție: la Silverstone, unde au participat cu un motor V16. Mașinile lente și învechite ale celor de la Talbot au început să fie din ce în ce mai depășite.

Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte un punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1951.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Alfa Romeo SpA Alfa Romeo Alfa Romeo 158 1,5 L8s 159 P Giuseppe Farina 1, 3-8
Juan Manuel Fangio 1, 3-8
Toulo de Graffenried 1, 7-8
Consalvo Sanesi 1, 3-5
Luigi Fagioli 4
Felice Bonetto 5-8
Paul Pietsch[lower-alpha 1] 6
Joe Kelly Alta[lower-alpha 2] Alta 1,5 L4s GP D Joe Kelly 5
BRM Ltd BRM BRM P15 1,5 V16s P15 D Reg Parnell 5, 7
Peter Walker 5
Ken Richardson 7
Hans Stuck 7
Bob Gerard ERA[lower-alpha 2] ERA 1,5 L6s B-Type D Bob Gerard 5
Brian Shawe-Taylor Brian Shawe-Taylor 5
Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 375 4,5 V12 375 D
P		 Peter Whitehead 1
Luigi Villoresi 1, 3-8
Alberto Ascari 1, 3-8
Piero Taruffi 1, 3, 6-8
José Froilán González 4-8
HW Motors HWM Alta 2.0 L4s 51 D George Abecassis 1
Stirling Moss 1
Enrico Platé Maserati[lower-alpha 2] Maserati 4CLT 1,5 L4s 4CLT/48 P Louis Chiron 1
Harry Schell 1, 4
Toulo de Graffenried 4, 6
Scuderia Milano Speluzzi 1,5 L4 4CLT/50 P Onofre Marimón 4
Paco Godia 8
Juan Jover 8
Scuderia Ambrosiana Maserati 4CLT 1,5 L4s 4CLT/48 D David Murray 5-6
John James 4CLT/48 D John James 5
Philip Fotheringham-Parker 4CL D Philip Fotheringham-Parker 5
Antonio Branca 4CLT/48 P Toni Branca 6
Prințul Bira OSCA 4500 4,5 V12 4CLT/48 P Prințul Bira 8
OSCA Automobili OSCA OSCA 4500 4,5 V12 4500G P Franco Rol 7
Equipe Gordini Simca-Gordini Gordini 15C 1,5 L4s 15
11		 E Robert Manzon 4, 6-8
Maurice Trintignant 4, 6, 8
André Simon 4, 6-8
Aldo Gordini 4
Jean Behra[lower-alpha 3] 7
Ecurie Belge Talbot-Lago[lower-alpha 2] Talbot 23CV 4,5 L6 T26C D Johnny Claes 1, 3-8
Philippe Étancelin Philippe Étancelin 1, 3-4, 6, 8
Yves Giraud-Cabantous Yves Giraud-Cabantous 1, 3-4, 6-8
Guy Mairesse 1, 4
Ecurie Rosier Louis Rosier 1, 3-8
Henri Louveau 1
Louis Chiron 3-8
José Froilán González José Froilán González 1
Ecurie Belgique André Pilette 3
Jacques Swaters 6-7
Pierre Levegh Pierre Levegh 3, 6-7
Eugène Chaboud Eugène Chaboud 4
Duncan Hamilton Duncan Hamilton 5-6
Georges Grignard Georges Grignard 8
Peter Hirt Veritas[lower-alpha 2] Veritas 2,0 L6 Meteor P Peter Hirt 1
Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Numele pilotului Etape
Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Ecurie Espadon Ferrari Ferrari 212 2,5 V12 212 P Rudi Fischer 1, 6-7
Graham Whitehead Ferrari 125 1,5 V12s 125 D Peter Whitehead 4
GA Vandervell Ferrari 375 4,5 V12 375 tw P Reg Parnell 4
Peter Whitehead 5
Francisco Landi Ferrari 375 4,5 V12 375 P Chico Landi 7
Peter Whitehead Ferrari 125 1,5 V12s 125 D Peter Whitehead 7
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar

Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1951.

1. 2. 3. 4.
Marele Premiu al Elveției
27 mai		 Indianapolis 500
30 mai		 Marele Premiu al Belgiei
17 iunie		 Marele Premiu al Franței
1 iulie

Bremgarten (S)
Indianapolis (P)
Spa-Francorchamps (S)
Reims-Gueux (S)
5. 6. 7. 8.
Marele Premiu al Marii Britanii
14 iulie		 Marele Premiu al Germaniei
29 iulie		 Marele Premiu al Italiei
16 septembrie		 Marele Premiu al Spaniei
28 octombrie

Silverstone (P)
Nürburgring (P)
Monza (P)
Pedralbes (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1 Marele Premiu al Elveției Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Alfa Romeo P
2 Indianapolis 500[lower-alpha 4] Duke Nalon Lee Wallard Lee Wallard Kurtis Kraft-Offenhauser F
3 Marele Premiu al Belgiei Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Giuseppe Farina Alfa Romeo P
4 Marele Premiu al Franței Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio
Luigi Fagioli		 Alfa Romeo P
5 Marele Premiu al Marii Britanii José Froilán González Giuseppe Farina José Froilán González Ferrari P
6 Marele Premiu al Germaniei Alberto Ascari Juan Manuel Fangio Alberto Ascari Ferrari P
7 Marele Premiu al Italiei Juan Manuel Fangio Giuseppe Farina Alberto Ascari Ferrari P
8 Marele Premiu al Spaniei Alberto Ascari Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Alfa Romeo P

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților
Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot SUI
 500
 BEL
 FRA
 GBR
 DEU
 ITA
 ESP
 Puncte
1 Juan Manuel Fangio 1P
R		 9P
R		 (1)R / 11P 2 2R AbP 1R[lower-alpha 5] 31 (37)
2 Alberto Ascari 6 2 2 Ab 1P 1 (4)P 25 (28)
3 José Froilán González Ab (2) 1P 3 2 2 24 (27)
4 Giuseppe Farina 3 1 (5) AbR Ab 3R / Ab 3 19 (22)
5 Luigi Villoresi Ab 3 3 3 4 (4) Ab 15 (18)
6 Piero Taruffi 2 Ab 5 5 Ab 10
7 Lee Wallard 1R 9
8 Felice Bonetto 4 Ab 3 5 7
9 Mike Nazaruk 2 6
10 Reg Parnell 4 5 NS 5
11 Luigi Fagioli 1 / 11 4
12 Consalvo Sanesi 4 Ab 10 6 3
13 Louis Rosier 9 4 Ab 10 8 7 7 3
14 Andy Linden 4 3
15 Manny Ayulo 3 2
16 Jack McGrath 3 2
17 Toulo de Graffenried 5 Ab Ab Ab 6 2
18 Yves Giraud-Cabantous Ab 5 7 Ab 8 Ab 2
19 Bobby Ball 5 2
— Louis Chiron 7 Ab 6 Ab Ab Ab Ab 0
— Rudi Fischer 11 6 NS 0
— André Simon Ab Ab 6 Ab 0
— Henry Banks 6 0
— André Pilette 6 0
— Robert Manzon Ab 7 Ab 9 0
— Johnny Claes 13 7 Ab 13 11 Ab Ab 0
— Carl Forberg 7 0
— Peter Walker 7 0
— Pierre Levegh 8 9 Ab 0
— Philippe Étancelin 10 Ab Ab Ab 8 0
— Stirling Moss 8 0
— Duane Carter 8 0
— Eugène Chaboud 8 0
— Brian Shawe-Taylor 8 0
— Guy Mairesse 14 9 0
— Peter Whitehead Ab Ab 9 Ab 0
— Franco Rol 9 0
— Jacques Swaters 10 Ab 0
— Paco Godia 10 0
— Bob Gerard 11 0
— Harry Schell 12 Ab 0
— Duncan Hamilton 12 Ab 0
— Joe Kelly NC 0
— Maurice Trintignant Ab Ab NS Ab 0
— Henri Louveau Ab 0
— George Abecassis Ab 0
— Peter Hirt Ab 0
— Tony Bettenhausen Ab 0
— Duke Nalon AbP 0
— Gene Force Ab 0
— Sam Hanks Ab 0
— Bill Schindler Ab 0
— Mauri Rose Ab 0
— Walt Faulkner Ab 0
— Jimmy Davies Ab 0
— Fred Agabashian Ab 0
— Carl Scarborough Ab 0
— Bill Mackey Ab 0
— Chuck Stevenson Ab 0
— Johnnie Parsons Ab 0
— Cecil Green Ab 0
— Troy Ruttman Ab 0
— Duke Dinsmore Ab 0
— Chet Miller Ab 0
— Walt Brown Ab 0
— Rodger Ward Ab 0
— Cliff Griffith Ab 0
— Bill Vukovich Ab 0
— George Connor Ab 0
— Mack Hellings Ab 0
— Joe James Ab 0
— Johnny McDowell Ab 0
— Aldo Gordini Ab 0
— Onofre Marimón Ab 0
— Philip Fotheringham-Parker Ab 0
— David Murray Ab 0
— John James Ab 0
— Paul Pietsch Ab 0
— Toni Branca Ab 0
— Jean Behra Ab 0
— Chico Landi Ab 0
— Georges Grignard Ab 0
— Birabongse Bhanudej Ab 0
— Ken Richardson NS 0
— Juan Jover NS 0
Poz. Constructor SUI
 500
 BEL
 FRA
 GBR
 DEU
 ITA
 ESP
 Puncte
Legendă
CuloareRezultat
AuriuCâștigător
ArgintiuLocul 2
BronzLocul 3
VerdeAlte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
PurpuriuA abandonat cursa (Ab)
NegruDescalificat (DSC)
AlbNu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
AdnotareÎnsemnătate
PPole position
RCel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse neincluse în Campionatul Mondial

Aceste curse, deși s-au desfășurat tot în anul 1951, nu au contat în clasamentul Campionatului Mondial.

Nume Nume oficial Circuit Dată Câștigător Constructor Detalii
Marele Premiu al Siracuzei I Gran Premio di Siracusa Siracuza 11 martie Luigi Villoresi Ferrari Detalii
Marele Premiu Pau XII Pau Grand Prix Pau 26 martie Luigi Villoresi Ferrari Detalii
Trofeul Glover III Richmond Trophy Goodwood 26 martie Prince Bira Maserati Detalii
Marele Premiu San Remo VI Gran Premio di Sanremo Ospedaletti 22 aprilie Alberto Ascari Ferrari Detalii
Marele Premiu Bordeaux I Grand Prix de Bordeaux Bordeaux 29 aprilie Louis Rosier Talbot-Lago Detalii
Trofeul Internațional BRDC III BRDC International Trophy Silverstone 5 mai Reg Parnell Ferrari Detalii
Marele Premiu al Parisului V Grand Prix de Paris Bois de Boulogne 20 mai Giuseppe Farina Maserati Detalii
Trofeul Ulster V Ulster Trophy Circuitul Dundrod 2 iunie Giuseppe Farina Alfa Romeo Detalii
Marele Premiu al Scoției I Scottish Grand Prix Winfield 21 iulie Philip Fotheringham-Parker Maserati Detalii
Marele Premiu al Olandei II Grote Prijs van Nederland Zandvoort 22 iulie Louis Rosier Talbot-Lago Detalii
Marele Premiu Albigeois XIII Grand Prix de l'Albigeois Albi 5 august Maurice Trintignant Simca-Gordini Detalii
Cupa Acerbo XX Circuito di Pescara Pescara 15 august José Froilán González Ferrari Detalii
Marele Premiu Bari V Gran Premio di Bari Bari 2 septembrie Juan Manuel Fangio Alfa Romeo Detalii
Trofeul Goodwood IV Goodwood Trophy Goodwood 29 septembrie Giuseppe Farina Alfa Romeo Detalii

Note
  1. Pietsch a fost înscris și în mașina nr. 80 Maserati. A participat cu Maserati doar la antrenamente și s-a calificat și a concurat cu mașina nr. 78 Alfa Romeo.[2]
  2. Alta, ERA, Maserati, Talbot-Lago și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
  3. Behra l-a înlocuit în secret pe Trintignant, care se simțea bolnav, pentru cursa Marelui Premiu al Italiei. Directorul echipei, Amédée Gordini, nu a informat organizatorii cursei despre această schimbare, deoarece s-ar fi redus taxa de start pe care echipa a primit-o. Behra a purtat chiar casca compatriotului pentru a ascunde schimbul. [3][4]
  4. Cursele de Mare Premiu ale Campionatului Mondial au fost deschise mașinilor de Formula 1 FIA, cu excepția cursei Indianapolis 500, care a contat și pentru Campionatul AAA din 1951 și a fost limitată doar la Mașinile din Campionatul American.
  5. Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Spaniei.

Referințe
  1. Anuarul FIA 1974, secțiunea gri (engleză 1974 FIA Yearbook, Grey section), pagina 118
  2. „German Grand Prix - Nürburgring, 29 Jul 1951”. OldRacingCars. Accesat în .
  3. „Jean Behra - Biography”. MotorSportMagazine. Accesat în .
  4. „Seasons - Italy 1951”. www.statsf1.com. Accesat în .

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.