Pelaghia Fecioara

Pelaghia, cunoscută ca Pelaghia din Antiohia și Pelaghia Fecioara, (în greacă Πελαγία; n. secolul al III-lea d.Hr., Antakya, Turcia – d. secolul al IV-lea d.Hr., Antiohia, Coele-Syria⁠(d), Imperiul Roman) a fost o fecioară consacrată și o sfântă muceniță creștină care a preferat mai degrabă să se sinucidă în timpul Persecuției lui Dioclețian, pe când avea 15 ani, decât să fie obligată de soldații romani să aducă o ofrandă publică zeilor păgâni.[1] Inițial, ea era prăznuită pe 8 octombrie,[2] împreună cu Pelaghia, care a fost mai înainte desfrânată și cu Pelaghia din Tars.[3] În Biserica Romano-Catolică, ea este prăznuită pe 9 iunie,[1] iar în orașul Napoli din Italia este sărbătorită pe 5 octombrie.[4]

Pelaghia Fecioara
Date personale
Născutăsecolul al III-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Antakya, Turcia Modificați la Wikidata
Decedatăsecolul al IV-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Antiohia, Coele-Syria⁠(d), Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere (înec) Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare8 octombrie
5 octombrie
9 iunie  Modificați la Wikidata
Sfinți

Viață

Pelaghia este menționată de episcopul Ambrozie al Mediolanului[5] și a fost subiectul a două predici ale arhiepiscopului Ioan Gură de Aur al Constantinopolului.[6] Era singură acasă în timpul Persecuției lui Dioclețian atunci când au sosit soldații romani. A ieșit afară pentru a-i întâmpina și, aflând că intenționau să o ia cu forța pentru a participa la un sacrificiu păgân, a primit permisiunea să intre în casă pentru a-și schimba hainele. S-a urcat pe acoperișul casei și s-a aruncat în mare.[1] Sursele patristice tratează moartea ei mai degrabă ca un martiriu sacru decât ca o sinucidere rușinoasă.

Moștenire

Povestea Pelaghiei a reprezentat sursa probabilă a relatărilor controversate ulterioare cu privire la viața Pelaghiei din Tars.[1]

Note
  1. Kirsch (1911).
  2. Wright's Syriac Martyrology.
  3. Sinaxarul grecesc.
  4. Butler (1866), "8 October: St. Pelagia, Penitent".
  5. Ambrozie al Mediolanului, De Virg., III, 7, 33.
  6. la Ioan Gură de Aur, Hom. in Matth. lxvii.

Bibliografie
  • Butler, Alban (), The Lives of the Saints, Vol. X: October.
  • Kirsch, Johann Peter (), „Pelagia”, Catholic Encyclopedia: An International Work of Reference on the Constitution, Doctrine, Discipline, and History of the Catholic Church, Vol. 11, New York: Robert Appleton Co.

Vezi și


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.