zvântura

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer vântura.

Pronunție

  • AFI: /zvɨn.tu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
se zvântura
Infinitiv a se zvântura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mă zvântur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să se zvânture
Participiu zvânturat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (fam.) a umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.