zornăit

română

Etimologie

Din a zornăi.

Pronunție

  • AFI: /zor.nəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
zornăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zornăit zornăituri
Articulat zornăitul zornăiturile
Genitiv-Dativ zornăitului zornăiturilor
Vocativ zornăitule zornăiturilor
  1. faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.