wegwerfen
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din Weg + werfen.
Pronunție
- AFI: /ˈvɛkˌvɛɐ̯fn̩/
Verb
| Conjugarea verbului wegwerfen | |
| Infinitiv | wegwerfen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
wirfst weg wirft weg |
| Indicativ imperfect | warf weg |
| Participiu perfect | weggeworfen |
| Verb auxiliar | haben |
- a arunca
- a se descotorosi de, a se debarasa de
Sinonime
- 2: wegschmeißen
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.