weggehen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din Weg + gehen.

Pronunție

  • AFI: /vɛkɡeːən/


Verb


Conjugarea verbului
weggehen
Infinitiv weggehen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.		 gehst weg
geht weg
Indicativ imperfect ging weg
Participiu perfect weggegangen
Verb auxiliar sein
  1. a pleca, a se duce, a merge
  2. a dispărea

Sinonime

  • 2: verschwinden

Cuvinte derivate

  • Weggang
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.