vrută

română

Etimologie

Din a vrea.

Pronunție

  • AFI: /'vru.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrută vrute
Articulat vruta vrutele
Genitiv-Dativ vrutei vrutelor
Vocativ vrută vrutelor
  1. voință, vrere.

Expresii

  • Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.