voyelle

franceză

Etimologie

Din franceză veche vouel < latină vōcālis („vocal”). Este dublet al lui vocal.

Pronunție

AFI: /vwa.jɛl/
Audio^fișier

Substantiv

voyelle f., voyelles pl.

(lingv.) vocală
A, E, I, O, U, Y sont des voyelles en français.

Antonime

(lingv.) consonne

Cuvinte derivate

voyeller

Cuvinte apropiate

vocalique

Omofone

voyelles

Locuțiuni

locuțiuni

semi-voyelle
point-voyelle
voyelle accentuée
voyelle antérieure
voyelle arrondie, voyelle labiale, voyelle labialisée
voyelle atone
voyelle brève
voyelle cardinale
voyelle centrale
voyelle d'appui
voyelle entravée
voyelle fermée
voyelle finale
voyelle franche
voyelle initiale

voyelle lâche, voyelle relâchée
voyelle libre
voyelle longue
voyelle mi-fermée
voyelle mi-ouverte
voyelle moyenne
voyelle non arrondie, voyelle non-arrondie
voyelle ouverte
voyelle postérieure
voyelle pré-fermée
voyelle pré-ouverte
voyelle tendue
voyelle thématique
voyelle tonique

Vezi și

diphtongue

Etimologie

Din voyeller.

Verb

forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru voyeller.
forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru voyeller.
forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru voyeller.
forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru voyeller.
forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru voyeller.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.