vorbuliță
română
Etimologie
Din vorbă + sufixul -uliță.
Pronunție
- AFI: /vor.bu'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vorbuliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vorbuliță | vorbulițe |
| Articulat | vorbulița | vorbulițele |
| Genitiv-Dativ | vorbuliței | vorbulițelor |
| Vocativ | vorbuliță | vorbulițelor |
- diminutiv a lui vorbă; vorbușoară, vorbișoară, vorbuță.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.