vorbuță

română

Etimologie

Din vorbă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /vor'bu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbuță vorbuțe
Articulat vorbuța vorbuțele
Genitiv-Dativ vorbuței vorbuțelor
Vocativ vorbuță vorbuțelor
  1. (reg.) vorbuliță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.