vorbitoare

română

Etimologie

Din vorbitor.

Pronunție

  • AFI: /vor.bi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vorbitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vorbitoare vorbitoare
Articulat vorbitoarea vorbitoarele
Genitiv-Dativ vorbitoarei vorbitoarelor
Vocativ vorbitoareo vorbitoarelor
  1. persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat.
  2. persoană care povestește, care discută cu alții.
  3. orator, conferențiar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.