voluptate
română
Etimologie
Din franceză volupté.
Pronunție
- AFI: /vo.lup'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului voluptate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | voluptate | voluptăți |
| Articulat | voluptatea | voluptățile |
| Genitiv-Dativ | voluptății | voluptăților |
| Vocativ | ' | ' |
- plăcere mare a simțurilor.
- plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.