volnici

română

Etimologie

Din volnic.

Pronunție

  • AFI: /vol.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
volnici
Infinitiv a volnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 volnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să volnicească
Participiu volnicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a lăsa liber, în voia lui; a elibera.
  2. (v.tranz.) a îndreptăți; a împuternici, a îngădui.
  3. (v.refl.) a se strădui, a-și da silința.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.