vogă

română

Etimologie

Din franceză vogue.

Pronunție

  • AFI: /'vo.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vogă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vogă '
Articulat voga '
Genitiv-Dativ vogăi '
Vocativ ' '
  1. opinie publică (favorabilă sau nefavorabilă) despre cineva sau ceva; faimă; reputație.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.