vocare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vocare < vocō.

Pronunție

  • AFI: /vo'kare/


Verb

  1. (înv.) a chema, a numi; p. ext. a invoca

Cuvinte derivate

  • vocativo
  • vocazione




latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din vocō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de infinitiv prezent pentru vocō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.