vocală închisă

română

Etimologie

Din vocală + închisă.

Pronunție

  • AFI: /vo'ka.lə ɨn'ki.sə/


Cuvânt compus

vocală închisă

  1. vocală în timpul articulării căreia canalul fonator este strâmtat, limba fiind mai apropiată de cerul gurii decât în timpul articulării unei vocale deschise.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.