viscolitură

română

Etimologie

Din a viscoli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /vis.ko.li'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
viscolitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viscolitură viscolituri
Articulat viscolitura viscoliturile
Genitiv-Dativ viscoliturii viscoliturilor
Vocativ viscolitură viscoliturilor
  1. (pop.) viscolire.
  2. (concr.) zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.