vindecea
română
Etimologie
Din a vindeca + sufixul -ea.
Pronunție
- AFI: /vin.deˈʧe̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului vindecea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vindecea | vindecele |
| Articulat | vindeceaua | vindecelele |
| Genitiv-Dativ | vindecelei | vindecelelor |
| Vocativ | vindecea | vindecelelor |
- (bot.) (Stachys officinalis) plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale.
Sinonime
- (bot.) betonică, (reg.) crețișor, sovârvariță, frunza-tăieturii, iarba-tăieturii, iarbă-de-rană
Cuvinte apropiate
- vindeca
- vindecabil
- vindecare
- vindecat
- vindecătoare
- vindecător
- vindecuță
Vezi și
- bălbisă
- betonică
- jaleș
- urechea-iepurelui
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.