viermăt

română

Etimologie

Din vierme + sufixul -et.

Pronunție

  • AFI: /ˈvjer.mət/


Substantiv


Declinarea substantivului
viermăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viermăt invariabil
Articulat viermătul invariabil
Genitiv-Dativ viermătului invariabil
Vocativ viermătule invariabil
  1. (reg.) viermărie.
  2. (fig.) mulțime de oameni care merg de colo până colo.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.