vierit
română
Etimologie
Din vier + sufixul -it.
Pronunție
- AFI: /vi.e'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului vierit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vierit | invariabil |
| Articulat | vieritul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vieritului | invariabil |
| Vocativ | vieritule | invariabil |
- (rar) ocupația vierului; viticultură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.