verbe

Vezi și : vèrbe

română

Etimologie

Din verb.

Pronunție

  • AFI: /ˈver.be/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru verb.





franceză

(français)

Etimologie

Din latină verbum („cuvânt”). Este dublet al lui verve.

Pronunție

  • AFI: /vɛʁb/


Substantiv

verbe m., verbes pl.

  1. (lingv., gram.) verb
    Un verbe se conjugue de manière différente, en fonction de son appartenance à l'un des trois groupes verbaux.

Sinonime

  • (lingv., gram.) (abr.) v., vb.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • avoir le verbe haut

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.