veho

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-indo-europeană *weǵʰ-. Înrudit cu greacă antică ἔχος (ekhos), sanscrită वहति (vahati).

Pronunție

  • AFI: /ˈwe.hoː/


Verb

vehō (infinitivul prezent vehere, perfectul activ vexī, supinul vectum)

  1. a căra, a purta, a duce, a transporta
  2. (pasiv) a merge călare (pe); a fi cărat sau dus

Sinonime

Cuvinte derivate

  • advehō
  • convehō
  • ēvehō
  • invehō
  • subvehō
  • trānsvehō
  • vectō
  • vector

Cuvinte apropiate

  • vehiculāris
  • vehiculārius
  • vehiculum
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.